”Roșu, galben și albastru/ este-al nostru tricolor”
Cei care am prins perioada ante-revoluționară știam versurile astea ca pe apă. Vechiul imn al RSR (ia, ghici, tineret 😉 ) era cântat atât de des la școală, încât îl știam cap-coadă. Între timp l-am uitat, recunosc, dar unele versuri mi-au rămas în amintire.
Așa cum mi-a rămas în memorie faptul că, deși versurile enumeră culorile steagului național al României în ordinea asta – roșu, galben și albastru, ele sunt dispuse exact invers pe drapel: albastru lângă stindard, urmat de galben și roșu.
Știu că știți asta 😊 , dar am încercat să vă arăt de unde pornesc cu ceea ce vreau să transmit prin postarea de față.
Un amic mult mai atent și mai ager decât subsemnatul – ”de fapt, juniorul a văzut primul; doar e nepot de cadru militar” – îmi atrage atenția asupra unui amănunt de la parada de 1 Decembrie, de la București. Drapelul de pe mânecile uniformelor și de pe măștile de protecție ale mai tuturor soldaților participanți la defilare era așezat invers – de la stânga la dreapta: roșu, galben și albastru. Îmi trimite câteva capturi video. Le verific direct la sursă, pe înregistrarea postată de Prefectura Bihor. Are dreptate.
Ba, steagul cu roșu în stânga stă și pe mâneca ofițerului care dă onorul președintelui țării. (Șeful statului n-a observat, cu singuranță, altfel mai zbura un palton prin zonă. 😉 )
Observ că jandarmii și, mai ales, regimentul de gardă, au culorile dispuse în ordinea corectă pe uniformă. Iar steagurile amplasate în zonă și pe mașinile și transportoarele militare sunt așa cum scrie în articolul 12, aliniatul 1 din Constituție.
Verific și pe net, să văd dacă însemnele militare nu s-or fi schimbat între timp și nu știu eu. Găsesc astea.
Nu vreau să fiu înțeles greșit. Armata nu a scăzut în ochii mei nici măcar cu o miime de procent. Respect instituția asta, istoria ei și tot ce reprezintă ea (mai puțin cu unele povești de la cârciuma ”Plutonierul obosit” din Beiușul meu natal). Sunt convins că militarii simt românește infinit mai mult decât voi simți eu vreodată. Și nu cred că cei mai mulți dintre cei care au defilat au băgat în seamă acest mic detaliu al steagului întors de pe mânecile și măștile lor. (Eu, însă, sunt chițibușar – recunosc.)
Știu însă că respectul față de țară înseamnă și respectul față de simbolurile naționale și prezentarea lor exact așa cum sunt ele.
Dacă a greșit cineva din administrativul armatei, va fi chemat, probabil, la raport și iertat – eroarea nu s-a lăsat cu victime colaterale. Dacă am greșit eu prin observațiile de mai sus, sunt dispus să îmi asum asta și să ascult (și să bag bine la cap) explicațiile celor care știu. Pe care, dacă vor binevoi să le ofere, le voi publica pe blog. Cenușa o voi folosi imediat după aceea. 😉
Culorile sunt puse pe maneca ca si cum drapelul ar merge inainte cu albastrul la lance. Nu e gresit. Americanii au la fel
Este pus asa pentru ca drapelul „merge” si el spre inainte ca si soldatul. Asa au si americanii pe uniforma. Pe maneca uniformei prima culoare sau primul simbol de la lance e orientat spre inainte. Si pe manecile uniformelor usa stelele sunt la dreapta.
Militarul reprezinta lancea ce se deplaseaza spre inainte , de aici si albastru primul…gandim logic , si ne raspundem la intrebari prin propriile raspunsuri , fara a fi ” chitibusar”….
Mulțumesc de răspuns. O precizare: e ciudat să vorbești la plural când te referi la o persoană. Pe lângă aceasta, am învățat că a fi chițibușar nu e un lucru atât de rău cât e cel de a te crede atoateștiutor. Iar ironia ieftină mă lasă indiferent, oricum ar fi ea formulată.