Nu pot zice că a fost extraordinar. Nu ştiu să mint. Au fost stres cât încape, nebunii din care am ieşit doar Dumnezeu ştie cum, greşeli mari – pentru unele am plătit, pentru altele mă căiesc, dar pe toate le recunosc şi încerc să învăţ din ele. Au fost mai multe ore petrecute prin redacţie…

Un om bun a plecat. Evit să scriu că pentru totdeauna, pentru că nu ştim ce e dincolo, unde inevitabil vom ajunge cu toţii. N-am scris nimic atunci când s-a întâmplat. Am invocat lipsa de timp şi alergatul după rezolvarea a tot felul de treburi zilnice. Sînt chestiuni pe care oricine le poate spune, oricând….

Sînt tare curios ce răspunsuri s-ar da la întrebarea asta. Da’, de alea sincere, nu declaraţii pompoase, făcute că aşa dă bine să audă publicu’ larg. Hai să încerc eu unul. Cât se poate de sincer. Inspirat din întâmplări reale, cum ar zice scenaristul american. – Zilele trecute, mergem la o intervenţie, în Nufărul. Căzuse…

Formularea ”prin ploaie, vânt furtună și zăpadă” se aplică perfect în cazul oamenilor de live – în traducere, a reporterilor care transmit în direct de la fața locului 😉 sau din fața redacției. În general, telespectatorii văd doar un chip și aud o voce care le turuie informații, având în spate un bloc, o casă,…

Greu de răspuns. Într-o ţară în care capul plecat sabia nu-l taie şi în care yes-menii – modernul termen pentru pupincurişti – sunt mai apreciaţi decât cei care îşi cunosc meseria, dar nu se îndoaie să-şi ţuguie buzele în rostirea cuvintelor care mângâie urechile şefimii, nu e loc de ONOARE. Nu mai pune aproape nimeni…

Recunosc că am sentimente duale faţă de iarnă. În primul rând, iubesc peisajele pe care le oferă. Superbe, liniştitoare; zăpada ascunde toată urâciunea unui loc sub o haină albă. Da, ştiu, acum vorbeşte partea romantică a subsemnatului! 😉 Ziceam că am sentimente duale, deci mă încearcă şi un soi de ură pe frigul şi jegul…

Actul 1: Anunțul Moartea lui Sergiu Nicolaescu nu a fost anunțată prima dată, pe modelul consacrat, de o televiziune de știri și nici măcar de un ziar de scandal, ci de pagina de net a Evenimentului Zilei. În redacția din Brâncoveanu, noi știam deja de un sfert de oră că ”bulina roșie” a publicat anunțul…

A mai trecut un an… E constatarea debordând de veselie la vârsta adolescenţei sau a tinereţii – EU SÎNT TÂNĂR! 😀 – şi plină de amărăciune după ce ai bifat peste 80 şi ceva de ani în calendarul propriei vieţi. A mai trecut un an… cu bune şi cu rele, cu realizări şi dezamăgiri. N-are…

Mă uit pe geam la soarele care învăluie ceea ce altădată însemna ziua Republicii și îmi vine cu greu să cred că mai avem o zi din an. Nu că ar minți calendarul. Ci pentru că un astfel de peisaj e mai degrabă comun unei zile de toamnă târzie, nicidecum sfârșitului de an. Țin minte…

Ce? Aud bine? Cine are curaj să-mi spună asta? NU EXISTĂ MOȘ CRĂCIUN?! Poftim?! Sînt indignat! Și tare, tare afectat de ce se întâmplă. Să mă explic. Am fost educat până pe la vreo 8 ani în cultul lui Moș Crăciun. Mda, unii ar spune că am copilărit prea mult. Eu zic că am copilărit…