Ce face băieţii şi fetele? Cum vă simteţi? Vă simteţi bine? 😀

După o apocalipsă ratată – deşi DDDirect zice că mai avem de trăit doar 41 de zile 😉 – eu mă simt bine în pielea mea, netransformată momentan în energie şi neabsorbită de vreo gaură neagră.

Aşadar, trăiesc şi bănuiesc că acelaşi lucru îl face toată lumea. Adevărul e că numai conspiraţioniştii împreună cu ăia de la OTV, cu politicienii ciudaţi de la conservatori şi cu o tipă dusă rău din India, care s-a sinucis ca să n-o ia mama dra…, pardon, ca să n-o ia gaura neagră, au crezut că se poate întâmpla ceva nasol în experimentul de la Geneva. Restul omenirii şi-a văzut de treabă.

A, să nu uit. Chiar dacă se anunţa apocalipsa, colegul Attila a renunţat la pastila albastră. „Da’ ce, io am nevoie de Viagra?” Absolut elementar, dragă Attila, tocmai tu să ai nevoie? 😉

Dar o gaură neagră tot era să se producă. Nu la graniţa helveto-franceză, ci mai la nord, în Insula Oierilor. Acolo unde poţi să-ţi laşi cheile în contact că nici naiba nu-ţi fură vehiculul. De fapt, unde să fugă cu el, că inevitabil se ajunge la ocean…

Particula asta numită Feroe era să dea peste cap reactorul stricat de scandaluri şi cârpit în fugă al naţionalei lui Piţi. Cum, care Piţi? Cameramanul ăla din cazino, cu camera mascată într-un pachet de ţigări. 😀 Nenea care este – sau deja a fost? – responsabil cu „desenul tehnico-tactic” al unei echipe formate din vedete umflate cu pompa nesimţirii şi iresponsabilităţii.

Abia aştept să revină în ţară şi să îl aud declarând cum că „am întâlnit un adversar dificil, care şi-a dorit victoria 😉 , care s-a apărat ca Mircea la Rovine şi în faţa căreia ne-am impus până la urmă fără ai avea pe Mutu şi Chivu! Pentru că, nu-i aşa, o victorie rămâne o victorie!” Domnu’ Piţurcă, astea să i le spui lu’ Mutu!

Adevărul e că, după ce Luxemburgul a executat Elveţia la ea acasă, un egal al României cu Feroe, perfect posibil după pasa inspirată la adversar dată de Goian în prelungirile partidei, era… păpădie.

În fine, gaura asta neagră, pe care, dacă a existat, jur că nu am avut onoarea de a o cunoaşte, n-a schimbat nimic în ţara asta. Trăim în continuare într-o atmosferă brăzdată de miasme de dubluvece. La propriu. Au demonstrat-o, noaptea trecută, patru sugative. Undeva, în spatele magazinului de lângă blocul meu, băieţii şi-au scos instrumentele şi timp de câteva minute şi-au marcat teritoriul. Adică o Dacia albă, pe care proprietarul o va găsi dimineaţă bine spălată pe roţi şi pe portbagaj.

– Ce, mă, dacă e ăla aici nu putem să ne pişăm?

Ăla eram eu care mă întorceam de la fotbal şi parcam maşina la o distanţă sigură de ei. Sigură e impropriu spus, că la ce presiune aveau, riscam să-mi facă şi mie o bucurie… pe autoturismul de firmă. 🙂

– Prestaţi liniştiţi, oricum nu mă bag între voi să vă opresc. E mai greu să închizi robinetul acum, nu?

– Corect, m-a asigurat unul dintre ei, neîndrăznind să ridice privirea din balta în care stătea.

Ce seamănă viaţa de după apocalipsă cu cea de dinainte! 😉