– Băăăăăăă, Gheeeeez! (se scrie Gaz, dar aşa pronunţ la nervi… şi am avut nişte draci!) Dă-o naibii, nu mai freca mingea…trage-o la poartă!!!! Platona, te sparg! Dă drumul la pasă!!! TAVIIIIIIIII!!!!!!!!!!!!! Băga-mi-aş… (şi-aici urmează un cuvânt pe care blogul meu, ca unul decent ce este, nu vrea să-l accepte 😉 ) Nu mai da pasă la adversar!!!! Petiiiii!!!!!! Coboară în apărare! Bagă chelia la minge!!!!! Aşaaaaaaaa!!!!!

În mod normal, i-aş cârpi una peste bot individului care mi-ar sparge urechile cu astfel de indicaţii, aruncate undeva la limita suportabilităţii auditive. Dar acum nu pot şi nu vreau! 😉 Pentru că autorul lor e subsemnatul. În seara asta am jucat o oră şi ceva baschet, motiv pentru care am optat pentru poziţia Lobonţ în echipa de fotbal în care am evoluat de la miezul nopţii încolo. Din poartă e mult mai simplu să vezi întreg jocul şi e de la sine înţeles că începi să dai indicaţii. 😉

Atât am urlat încât am ajuns să cred că mă bagă cineva în seamă. 😀 Însă, mai degrabă bănuiesc că mi-am adus colegii în pragul disperării. Atunci am dat-o şi pe încurajări, nu de alta, dar trebuiau amortizate puţin şuturile în dorsal pe care le aplicam conştiincios fiecăruia.

– Aşa, mă, Gheeeez! Fain şut! Aşa te vreau! Bine, Cipri, gol mişto! Bravo, Tavi!!!! Aşa, tată, aşa se intră! Peti, chelia e mai tare ca picioru’ lui Vlad! Mulţam, Găbiţă! (Gabi a scos o minge pe care am scăpat-o eu, deci merita măcar nişte mulţumiri 😉 )

Hai s-o zic şi pe cea dreaptă. Şi eu am luat nişte goluri, şi nu puţine, unele chiar „la beţe”, mai ales de la colegul Cristi Popa. Are ăsta un lansator în piciorul drept, ceva de povestit! Iar Vlad joacă cu talent, păcat că nu mai e Sisi antrenor la FC Bihor, că poate aşa avea şi „sportivu'” nostru o şansă să joacă măcar în liga secundă. 😉

Mă mai supăr, urlu la ei, la cei din echipă, dar îi şi laud şi recunosc că-mi sînt simpatici. O spun cu toată sinceritatea. Sînt colegii mei. Nu toţi mă dau pe spate cu felul lor de a fi. Unii chiar mă scot din sărite. N-o arăt întotdeauna! Dar cei cu bun simţ merită tot respectul. Şi aprecierea mea! Ştiu ei care sînt. Şi sper să nu se supere că le mai cânt „serenade de luptă” pe teren. Iar dacă se supără, le-o trece lor. 😀

Că mie tot simpatici îmi rămân…

P.S. N-am ce zice de Steaua! Fotbalul nu le va reţine steliştilor ocaziile, ci doar scorul final. Măcar dacă Becali ar fi afectat de înfrângerea asta. Dar nu e! Tot jucătorii şi suporterii suferă. Şi apoi, pe mine mă interesează mai mult ce se întâmplă cu FC Bihor. Pe bune!

P.S. 2 Aceasta este cea de-a 300-a postare pe blogul personal. Îi doresc lui adilabos.wordpress.com să crească mare! 😀 Promit să-mi dau o bere!