N-aţi observat ce efect are arestul asupra oamenilor de afaceri şi, mai ales, a politicienilor? Nu’ş cum se face, dar niciunul nu suportă – citez – „condiţiile de după gratii„. A naibii treabă, dar toţi suportă să facă şi să desfacă tot felul de afaceri, politice sau aiurea. Niciunuia nu îi e rău în momentul în care pune la cale planuri de cucerire a puterii, de eliminare a adversarilor, de mituire a judecătorilor ori poliţiştilor pentru a scăpa de vreun dosar penal.

Când li se înfundă şi sînt arestaţi, li se înfundă şi arterele ori altă componentă anatomică şi, brusc, nu suportă condiţiile din închisoare. Vezi, Doamne, au nevoie de tratament, care nu poate fi administrat – citez din nou – „în sistemul penitenciar”. Acu’, e drept că whyskanele şi mâncarea scumpă nu pot fi „administrate” în celulă şi – o, zei ai halelii – apare un grav pericol de scădere a burdihanului. Ăla în care s-a investit serios în anii în care distinsul fund a fost purtat prin Parlament ori prin restaurantele de lux ale Capitalei.

Totuşi, moda s-a schimbat puţin. Nu se mai poartă mersul la audieri sau la arest cu gaşca de colegi de partid după tine. S-ar cam uita lung Europa la noi şi ar zice că iar susţinem corupţia. Acum, propriii colegi se spală pe mâini, iar la ieşirea din sala de judecată politicianul este aşteptat de o rudă care nu-şi dă numele – să trăiţi, domnu’ maior! 😉 – şi, evident, de cohorta de jurnalişti. Căreia, evident, politicianul le mai lansează o invitaţie duioasă de deplasare în origini, dar mai elegant formulată: „Dumneavoastră de ce respiraţi şi nu muriţi?”

Şi mai au o apucătură aberanţii care, dacă li se întâmplă ceva rău înainte de Paşte, declară, sus şi tare, că îndură şi ei o săptămână a patimilor. Nenorociţi, NIMENI nu poate face o asemenea comparaţie cu Fiul lui Dumnezeu! E o blasfemie fără seamăn!

Acu’, vorba manelistului, „la toţi cei care MERITĂ să ajungă după gratii şi nu suportă regimul 🙁 „ le fac o dedicaţie fără număr 😀

„Privesc prin Doftana prin gratii de fier…” 😀 😀 😀