Din faţa televizorului de acasă, meciul cu „claponii hexagonali” a oferit mai multe reluări, sunet mai bun şi posibilitatea de a da fuga la frigider pentru o bere rece sau pentru o bomboană agricolă, interzisă – am auzit – pe arena din târgul lui Bucale. Cu atâtea avantaje, minus atmosfera de pe stadion, care sunt convins că a fost senzaţională, evident că am putut să văd mai multe decât din tribună.

 (foto: romania-actualitati.ro)

N-o să analizez pasele, schemele, verticalizările şi raterile din tranşeele săpate pe gazon. Sunt vreo 22 de milioane  de alţi specialişti, care pot să o facă mult mai bine. În schimb, nu m-am putut abţine să disec transmisiunea televiziunii publice.

Anunţată chiar cu câteva zile înainte, până şi prin rotirea siglei – fapt mai rar întâlnit la TVR -, ar fi putut fi una reuşită dacă nu ar fi fost la mijloc câţiva amatori. Să luăm pe rând şi bunele, şi relele.

1. PLUS:  inteligentă alegerea cu studioul de dinainte de meci chiar de pe gazon, cu legături în stradă şi la loja VIP-urilor şi cu materiale despre istoricul meciurilor cu Franţa. Au fost aduşi la cadru oameni importanţi din fotbal şi – GENIAL – au lipsit Jiji sau Borcea Mondialu’. 😀 Doar prin minutul 35 a apărut o imagine cu Mitică Dragomir în tribună, cu o pălărie de Corleone pe chelie. Ce fain e fotbalul când tac „geniile” care ne împut de obicei ecranele! 😉

2. MINUS: comentatorii erau prea extaziaţi, superconvinşi că „facem un meci mare„; e greşeala frecventă a comentatorului român, în special a celui de la „publică„, luat de frenezia momentului.  Aceiaşi comentatori traduceau celebrul urlet băştinaş „Pe ei, pe mama lor”  prin „publicul îi invită pe tricolori la luptă!” 😀 😀 O traducere mai literară n-am auzit în viaţa mea! În plus, fătucile trimise pe stradă sau pe gazon, la muncă, erau pătrunse de importanţa momentului şi se bâlbâiau de mama focului, aruncând şi nişte întrebări stupiduţe.

3. PLUS: bună ideea cu imaginile din elicopter. MINUS: la naiba, TVR-ul chiar putea plăti nişte bani în plus pentru o cameră care să nu tremure de parcă era cutremur de la Bucureşti. În plus, au tremurat şi imaginile luate din spatele porţii, de parcă se emoţionase cumplit cameramanul. Mi s-a părut, apropo de spatele porţii, că macaraua nici măcar nu a fost folosită la transmisie, că  tot vedeam pe direct cum se bagă în faţa bietului tremurător cu cameră. Şi tot legat de imagini, am încă un PLUS: reluările de la pauză – reuşite.

4. PLUS: nu doar că nu au fost băgaţi în seamă oierii , preşedinţii şi buteliile, ci au fost cinstiţi adevăraţii fotbalişti. UEFA ne-a dat o lecţie de bun simţ şi le-a oferit celor patru „sutari” ai naţionalei – Boloni, Popescu, Hagi şi Munteanu – câte o medalie. Ăsta da gest! MINUS: piţipoancele care s-au băgat între cei patru, la înmânarea medaliilor îşi aveau locul în vreun club, ca animatoare, nicidecum la o competiţie sportivă. Măcar dacă erau îmbracate decent, nu în ciuda… obsedaţilor! 🙁

5. MINUS: Marcel Pavel a lălăit imnul, lungindu-l inutil. M-am distrat cum se chinuiau unii fotbalişti să-şi amintească versurile cântecului naţional, dar nu prea reuşeau. Mai bine o lăsau pe Inna să cânte „Române, up!” 😀 PLUS: publicul a uitat să huiduie, pătruns de importanţa momentului. Altfel nu-mi explic tăcerea din timpul „Marseillaise„-ei. În plus, n-a avut nimeni voie să fumeze ori să spargă bomboane agricole. E, totuşi, chestie de civilizaţie! Totuşi, MINUS: Piţurcă nu s-a putut să bage capul în pământ câteva secunde, timp suficient să irige gazonul cu două-trei flegme plasate prin dantură.

6. MINUS: la intrarea echipelor pe teren, pătrăţoşii de la BGS, de la firma de badigarzi, au apărut în cadru cu tricouri albastre cu însemnele firmei. Nu puteau să vină în cămaşă şi sacou? I-ar fi pus costumul într-o lumină proastă? Nu cred!

7. PLUS: Arena Naţională arată bine, minus gazonul, dar asta nu înseamnă că miticul D.D. are dreptate când zice că Oprescu i-a oprit pe tricolori din drumul spre „euro„. 😀 😀

8. PLUS: intransigent arbitrul Howard Webb. Normal, e sergent de poliţie în Anglia. Să trăiţi! Bine?

9. MINUS: ai noştri comentau la fiecare decizie împotriva lor. O fac şi alţii, e drept, dar când vom reuşi să acceptăm că şi noi greşim?

10. NEUTRU: 😉 Raţ a ghicit „stema” sau „banul” din debutul meciului şi, ca un român adevărat, şi-a ales terenul, nu mingea. Oricum se zice despre noi că sîntem legaţi de glie! 😉

Peste toate astea, un lucru e sigur: n-avem echipă, nu mergem la „euro”! Nu e chiar atât de rău – avem timp de o bere şi o sămânţă în faţa televizorului. 😀 Noi să fim fericiţi.