Întotdeauna recomand ce eu am încercat şi mi-a plăcut. Nu e nevoie nici măcar de un contract barter 😉 ca să laud ceea ce mă impresionează olfactiv, vizual ori tactil. Nu de alta, dar nu m-a născut mama direct pe piaţa de publicitate să cer bani sau ceva foloase pentru un cuvânt frumos spus despre ceva/cineva.
Paranteză. Acum să nu creadă cineva că dacă mi se oferă un contract de publicitate îl refuz. Nici chiar aşa. 🙂 Dar şi în acest caz ar trebui măcar să-mi placă produsul pe care îl promovez. Dacă nu e pe gustul meu, sincer, refuz să-mi storc creierii pentru o postare şi, cu scuzele de rigoare, îl trimit pe client spre alte bloguri.
Aşadar: de-mi place ceva, cu drag l-oi lăuda. 😀 În versuri sau în proză, oricum e bine. Aşa fac acum cu două localuri din Oradea care mie mi-au plăcut. Şi aş reveni oricând acolo, ştiind cât de bună a fost mâncarea, ambianţa şi servirea. Pentru că aceste trei condiţii trebuie îndeplinite ca să-mi pice cu tronc o terasă/ un restaurant.
****
Încep cu terasa DaLuca. Am redescoperit-o în vara asta, după ce la începutul anilor 2000, „pufarin” fiind în presă, mai beam o cafea ori o bere pe terasa de pe Cuza-Vodă. Erau vremuri când îmi cam bătea vântul prin buzunarele prin care mai găseam – rar, dar se întâmpla – nişte bani de o băutură şi o mâncare. Erau bune preparatele de acolo şi aşa au rămas până azi.
sursă foto: www.gustos.ro
Cu Neia mea am fost două seri una după alta în grădina bine aranjată, curăţică şi răcoroasă. Recunosc, locul ar mai avea nevoie de o mână gospodară ca să arate şi mai bine, dar merge şi aşa. E plăcut, e primitor, e liniştit, super pentru serile lungi şi calde de vară.
sursă: restaurante.oradea.rou.ro
În schimb, la meniu – nota 10. Mai ales pentru pastele cu steak şi sparanghel, pe care le recomand oricui, oricând. Asta deşi în a doua seară le-am simţit cam sărate, dar am primit imediat scuze de la ospătar. Ospătar care, apropo, e un model de comportament în relaţiile cu clienţii: mereu prezent, dar nu agasant, zâmbitor, de ajutor, glumeţ cât trebuie, atent, ştie ce să recomande, dar nu insistent, şi nu umple factura ca şi confraţi de-ai lui de la alte localuri din oraş. Da, e şi asta o calitate, pe cuvânt!
În plus, preţurile sunt decente, sub cele practicate la restaurante cu pretenţii, dar nasoale ca servicii. La rândul lor, cei mici pot alerga în voie, se pot juca şi se pot da în leagăn. Am fost martor şi garantez. 😉 Dacă aveţi nevoie de mai multe detalii, puteţi să daţi o raită online pe la DaLuca aici.
****
Al doilea loc care mi-a plăcut a fost restaurantul Allegria, lângă fostul sediu al Ambulanţei din Oradea. De fapt, locul m-a impresionat. 🙂 Arată superb şi oricât aş încerca să îl descriu n-aş putea-o face mai bine decât amicul Marius:
– Mă, în sfârşit avem şi noi un loc la fel ca Timişoara, Clujul ori Bucureştiul. 😀
Iar fotografiile sunt mai explicite decât oricâte cuvinte.
sursă: bihon.ro
sursă: bihon.ro
sursă: bihon.ro
Restaurantul şi terasa arată într-un mare fel mai ales seara. Cuvântul de ordine este ELEGANŢĂ. Am înţeles că designul îi aparţine unei firme din Cluj – de-ai noştri 🙂 – iar ambianţa e mai mult decât plăcută. Servirea – ireproşabilă, preţurile – uşor mai mari decât în alte părţi, dar nu te sărăcesc şi merită.
Din meniu vă recomand cu încredere tocăniţă de porc cu mămăliguţă în cuptor la ceaun – super!, ori salată cu ciuperci de pădure şi piept de pui. E de la sine înţeles că prima a comandat-o subsemnatul şi a doua – doamna mea.
Iar dacă mâncaţi bine, puteţi stinge totul cu un Carlsberg la 7 lei draftul, că maşina oricum v-o puteţi lăsa în parcarea din zonă. 😉
P.S. Aşa cum vă sugeram şi la început, această postare NU e un advertorial. Pur şi simplu mi-a plăcut ce am văzut, ce am mâncat, cum ne-am simţit, aşa că spun mai departe. 😀