Heaven can wait

Luna îşi aruncă razele palide prin geamul maşinii, dar nu am timp să o admir. Conduc şi-s atent la drum. Nu de alta, dar e plin de gropi, 🙁 pe care abia le descoperi ziua, darmite când e noapte. Am fost în satul fetei mele şi acum mă întorc acasă, la Oradea. Arunc ochii spre…

Continue reading →

Umbre pe cer

De când am aparatul de fotografiat, „fotez” cam tot ce prind. Într-o zi, în oraş şi apoi în sat am prins în imagini nişte nori. Nu e aparatul atât de performant, dar şi-a făcut treaba. Mi-am amintit de nori acum, că tot e cod galben de furtuni. Apropo, stau pregătit, poate prind ceva 😉 Microbul…

Continue reading →

Uliţa copilăriei

– Vă salut, domn’ profesor! – Să trăieşti, domnu’ Laboş! Ai mai venit pe acasă? De câte ori mergeam pe acasă, îl întâlneam pe domnul Balint. Fostul profesor de istorie trecea zilnic pe stradă, călare pe bicicleta-i veche. Vorbea molcom, iar în urmă cu câţiva ani, când trăia tata, nu refuza un pahar de vorbă,…

Continue reading →

Cine se uită la noi?

Îmi zice un vechi coleg de presă, dintr-o televiziune mai cunoscută în ţară: – Am văzut jurnalul, îmi place, dar ar merita să munciţi aşa pentru o cauză mai bună! Din păcate, nu prea sînteţi văzuţi… Trecând peste faptul că văzuse doar ştirile TVS de la ora 13, fără prezentare (cele de la 18 sînt…

Continue reading →

Mo(n)stre de România

– Îmi spuneţi, vă rog, cât costă produsul ăsta? – Domnule, am instalat acum nişte cititoare de coduri. Apelaţi la ele! De unde să ştiu eu cât costă?… (şi ar fi continuat pe acelaşi ton, dacă nu mă calmam şi nu plecam liniştit colţul indicat de Muma Pădurii.) – Dar eu de unde să ştiu?…

Continue reading →