Ciment!

„Cârcotaşii” au realizat, părerea mea 🙂 , una dintre cele mai bune campanii de promovare a unui produs media. Sau a oricărui alt produs. Bine gândit, bine filmat, replici savuroase. Tot ce trebuie pentru a crede că produsul e fabricat de vreo televiziune de afară, nu din ţară. Şi, totuşi. Printre zecile, sutele de creaţii…

Continue reading →

Patru păreri

1. „De ce vă interesează disponibilizările din Primărie? Nu-s astea de interes public. Alte subiecte nu aveţi?” (un şef al unui departament din Primăria Oradea) – Avem şi alte subiecte, dar ne interesează ce se întâmplă în instituţiile care decid ce se întâmplă în oraşul ăsta şi în judeţ. Sînt oameni plătiţi din bani publici,…

Continue reading →

Mea culpa

Am făcut acum ceea ce nu am făcut niciodată. Dar merită ENORM. Am şters o postare. Pentru că aşa am simţit, pentru că acum chiar am de ce să merg acasă. Pentru că acum există cineva pentru care merită nu doar să şterg o postare în care nu am crezut niciodată după ce am cunoscut-o…

Continue reading →

„500, în numele lui Iisus!”

Câteva zeci de minute i-au trebuit colegului Vlad Tătaru, de la matinalul TVS, să demonstreze cât de ciudaţi sîntem noi, românii. Omul s-a îmbrăcat în cerşetor şi a patrulat pe Corso mai puţin de o oră. În intervalul ăsta putea liniştit să adune bani de pizza pentru toată redacţia, başca nişte beri la rece sau…

Continue reading →

Îndrăgosteală fără vorbe

Când doctorul meu preferat mi-a trimis filmuleţul ăsta credeam că va fi unul din cele care îţi smulg un zâmbet, cel mult un râs sănătos, după care îl voi uita ca pe multe altele.;) Nu a fost aşa. E un clip tare simpatic despre sentimente, despre fior, despre… ce vreţi voi mai frumos. Când l-am…

Continue reading →

Simt că îmbătrânesc

Vorba băieţilor de la Radio Zu: „Ştiţi de ce mă întristează când aud că a mai murit unul dintre cântăreţii şi actorii copilăriei şi tinereţii mele? Pentru că simt că îmbătrânesc!” Poate că sună ciudat ca un tip de 33 de ani să spună asta, dar aşa simt.  Mor pe rând toţi cei care, din…

Continue reading →

Contravenţii şi intervenţii

Recunosc: nu-s mironosiţă şi îmi recunosc şuturile pe care le trag în bară cu simţ de răspundere. Dacă am recunoscut chestia cu bucuria pe care i-am lăsat-o mamei în poşetă pe când aveam vreo 4-5 ani 😀 nu văd ce altceva nu aş putea recunoaşte. E, tocmai asta e problema. Obişnuiesc să-mi recunosc greşelile, chiar…

Continue reading →