Cum îmi petrec sfârşitul lumii

– Mă duc pe la farmacie, îmi iau nişte Viagra şi regulez tot ce mişcă. Direct şi la obiect. Nu tu figuri, nu tu meditaţii la nemurirea sufletului, nici chiar redactarea vreunui testament. „Pentru ce? Dacă tot dispărem într-o gaură neagră, pentru cine să-l scrie şi ce să lase moştenire?” Logic. Simpaticul meu coleg cu…

Continue reading →

Vorbe în pustiu

Când îmi sună unul dintre cele două telefoane (sau ambele, nimeni nu a zis că e imposibil) există două ipoteze: ori s-a întâmplat ceva rău, ori mă sună prietenii sau familia să stăm la taclale. De cele mai multe ori, prima variantă este cea „câştigătoare”. Accidente, incendii, crime, morţi violente, agresiuni, inundaţii, proteste – toate…

Continue reading →

Cota 2000

M-am obişnuit să marchez pe blog toate numerele rotunde pe care le întâlnesc, indiferent de situaţia în care am făcut cunoştinţă cu ele. Uite încă unul. Saitul TTV, despre care cred că e unul dintre cele mai bune din media virtuală din zona asta – şi cred că ştiu ce vorbesc -, a atins cota…

Continue reading →

Nu-mi plac mâţele

Dar de nicio culoare. Mă enervează când le văd cum se intind libidinoase şi cum torc aiurea ca să convingă madame cu instincte materne exagerate (pisi, pisi, lugu lugu, frumoasa mea– pfoaiiiii, blestemeeeeeeee!!!) să le ia în braţe, să le protejeze, să le dea mâncare. În schimb, nu oferă nimic. Poate, cel mult, se freacă…

Continue reading →