Ar trebui să ne obişnuim cu gândul că şi oamenii mari mor odată şi odată. Până la urmă şi ei sînt oameni. Dar parcă mor prea mulţi. Încet, încet, pleacă dinozaurii, vorba lui Sergiu Nicolaescu. 🙁

Acum s-a dus şi Paul Newman. Actorul cu ochi incredibil de… gri spre alb. Da, da! Aşa îi vedeam la televizorul alb-negru pe care l-am avut acum vreo 20 de ani. L-am îndrăgit mult şi i-am văzut puţinele filme pe care le difuza televiziunea de stat în vremea copilăriei mele. Western-urile erau, clar, preferatele mele.

Şi poate că-l mai plăceam pentru ceva: tata avea ceva din privirea lui, semăna cu el. Nu ştiu, poate că mi s-a părut. Dar atunci eram convins de asta. Şi mai are ceva în comun cu tata. Din păcate… Cancerul. O boală care nu alege în funcţie de statutul social. Nu are nici mamă, nici tată. Ucide, pe rând, tot ce îi apare în faţă.