Îmi zice un coleg o întâmplare care, dacă e pe bune, demonstrează încă o dată, dacă mai trebuia, ce fel de specimene s-au aciuat pe aici.

Săptămâna trecută, bunul meu amic – cu care nu m-am întâlnit cam demultişor, mea culpa – Harris Wallmen, împreună cu Marc-Robert Ferenczi, au expus pe Corso 12 fotografii. Format mare, idee mişto, lucrările au fost aşezate în plină stradă, suspendate pe nişte panouri. În fiecare dintre ele, câte un român şi un maghiar, în diferite ipostaze. (Szia, Rolland! Ceau, Moşu!) Chiar mă gândeam să trec să le văd.

Doar că pe parcursul week-endului 8 dintre ele s-au evaporat. 🙁 Mai pe româneşte, se pare că le-a şutit cineva. Nu vreau să fiu răutăcios şi gândesc că, probabil, vreun amator de artă contemporană 😉 le-a luat să le aibă acasă, pe perete. Neputând aduna bani pentru un Picasso ori Rembrandt, omul a ales varianta mai simplă: şi-a tras un Wallmen sau un Ferenczi, care, peste ani, sînt sigur că vor avea o valoare de câteva zeci de ori mai mare. În euro.

Lăsând gluma pentru alte posturi, zic că e PENIBIL ce s-a întâmplat. Chiar nu s-au gândit organizatorii „Toamnei orădene” la paza acestor fotografii? Fiind nişte lucrări lăsate în aer liber, reprezintă o tentaţie. Şi cum în România se fură orice, de la găini până la bănci întregi (alea ale căror nume sînt formate din înşiruiri de consoane), cineva trebuia să ia nişte măsuri.

Unde erau vajnicii apărători ai liniştii şi ordinii publice? Probabil, combăteau, prin mijloace specifice, plictiseala nocturnă!

Ar fi culmea acum ca hoţii să sune să ceară o răscumpărare! 😀 Dacă mi-ar intra DDA-urile la timp, zău de nu aş plăti o parte din ea. Asta se cheamă investiţie în artă, nu? 😉

P.S. Mă duc azi să le văd pe cele 4 care au mai rămas, până nu le şuteşte cineva.