Sînt un fan al fotbalului latin! Cel cu driblinguri, fantezie, bazat pe jucători fantastici, ca spaniolii, italienii, brazilienii ori argentinienii. Aşa îl văd eu! Doar că şi fotbalul latin se mai schimbă. De exemplu, Messi. Talent formidabil, nu ezită să paseze şi să participe la construcţia unei faze. Ba, mai şi coboară în apărare.

Fără organizare şi joc de echipă, nu faci nimic în fotbalul actual. Poţi să ai mega-jucători ori fotbalişti-galactici, cu ei nu poţi face decât, eventual, ceva faze superbe. Dar atât.

Nemţii au demonstrat că au ajuns să îmbine perfect organizarea specifică poporului cu talentul unor jucători excepţionali. Low i-a adunat într-o maşinărie care merge… nemţeşte. „Panzerele” au avut mereu ECHIPE bune, ORGANIZATE din JUCĂTORI buni. Până acum, la „Mondiale” au fost peste toţi ceilalţi. Nu doar datorită scorului, ci felului în care au jucat, în care au tratat o partidă, chiar şi cu un adversar mai slab.

Nu i-am indicat printre preferaţii mei la turneul final din Africa de Sud. Ani la rând m-a enervat stilul lor mecanic de joc. Dar trebuie să recunosc că sînt deasupra tuturor. Deocamdată. Aştept zvâcnirea Argentinei – 1-0 din primul joc nu m-a convins decât în prima repriză -, a Spaniei, Portugaliei ori Olandei.

În schimb, m-a deziluzionat Serbia. Recunosc că îi susţin pe plavi, pentru stilul lor bătăios, pentru jucătorii excelenţi pe care îi are Antic, pentru faptul că ne-au bătut de ne-a sunat apa în cap în preliminarii – e mai bine să te trezească nişte prieteni, decât nişte nişte echipe no name în fotbal (oricum, nu ne-am trezit!). Dar la World Cup, sârbii au dat-o în bară. Oare îşi vor reveni? Poate enervaţi de sunetul omniprezent şi cretin al vuvuzelelor, vor face treabă.