Am nimic

M-am tampit. Asa cred acum. Sau…poate doar asta imi spune mie o idee. Aia potrivit careia sint momente in viata in care obisnuim sa stam doar si sa visam. Vorbe de lemn… Auzi, momente!… Evident, numai sa nu fie mai mult decat atat. Altfel, e nasol. E, acum e un moment din ala…Il simt. Se…

Continue reading →

Cum se fac copiii in povesti

Săr’ mana! Pe mine mă cheamă Gicu, da’ când fac câte o prostie, doamna mă strigă „Mă, tâmpitule!” Da’ nu fac multe, că toţi zic că sînt un elev cuminte. Aşa o fi. La şcoală îmi place limba română şi colega mea de bancă, Antonia. Frumoasă…ăăă, amândouă sînt frumoase. Pentru că îmi place să citesc,…

Continue reading →

Superman era sofer roman

Daca vrei sa fii sofer in tara asta, trebuie sa ai calitatile eroului ros-albastru, domiciliat prin New-York. Nu vorbesc de Gigi, ca sefu’ din Ghencea are vila doar in Pipera, ci de mult mai celebrul – deocamdata 🙂 – Superman. Cred asta pentru ca e de-a dreptul imposibil sa circuli pe sosele, mai ales in…

Continue reading →

Domnu’ de romana

Simt o simpatie deosebita pentru sarbi. Nu e indusa de televiziuni, de ziare sau de diverse persoane din jurul meu. O simt de mult, din vremea liceului. Din vremea cand limba romana ne era predata de un sarb. De fapt, de un sarb mai roman decat toti romanii pe care i-am cunoscut. Profesorul meu de…

Continue reading →

Ma inclin

Ma opreste azi un coleg, tip simpatic si de bun simt, si-mi zice: „Bai, iti citesc si eu blogul. Sau, ma rog, cum se zice? Am intrat acolo si am citit!” Zambesc incurcat si-i multumesc. „Esti printre putinii care il citesc, dar mersi mult. Stii, ce scriu acolo reprezinta exact ce gandesc, scriu doar pentru…

Continue reading →