– După ce termin aici, m-aş duce să beau o bere! E aproape 9 seara. Apropo, senor, când stăm şi noi, liniştiţi, la nişte beroase?

– Când om avea timp… Că văd că nici tu nu prea ieşi.

– Mai stau cu băieţii de la baschet, mai bem o berulă… Mai nou am dat-o pe Becks cu lămâie… Nenea, parcă e suc. 😉

– Pfuuu, apropo de bere… „Negrii” mei nu încep ziua fără flaconu’ de 2 litri de bere, plus o Unirea ori un Milcov. „Capac”, mă! Clar, altfel nu funcţionează!Îs ca motoru’ fără benzină şi cred că li se face rău dacă nu „alimentează” dintr-o sticloanţă!

– 😀

– Iar în ziua de salariu se îmbată… mangă, frate, ca porcii… a doua zi nu vine niciunul la lucru! 😀

– 😀 Panarame… Mă, da’ nu te-ai urât cu ei? N-ai vrea să revii la noi?

– Nuuuuuuuuu…. Că au început să mă iubească! 😉

– Din interes, mă, că doar ai ajuns să-i înţelegi… Cine ar mai face-o?

Discuţia purtată cu fostul meu coleg Bogdan, ajuns din reporter, şef de echipă la o firmă de amenajări exterioare, îmi provoacă hohote de râs. Omul are un talent nemaipomenit de a povesti întâmplări absolut normale, pe care le transformă în adevărate show-uri verbale şi de gestică.

Subiectul de azi: „negrii” – muncitorii din echipa lui -, oameni cu care s-a obişnuit greu, dar pe care a reuşit să-i domesticească. Însă nu i-a dezvăţat de alcool. Nici n-are cum. Bagă ăia tărie la maţ ca într-o distilerie. Ca multă populaţie din ţara asta. Nu degeaba sînt pline barurile şi cârciumile încă de la primele ore ale dimineţii. Principiul e simplu: „O zi bună începe după ce bei primu’ deţ!”

Problema e că toată lumea s-a obişnuit cu situaţia. Şi oamenii aleg una dintre cele două variante: ori acceptă sugativele, ori o dau la rândul lor în boala suptului matinal. Din paharul cu alcool. 😉

O mai fi altă variantă? 😉

Acu’ să nu se înţeleagă că-s vreo mironosiţă dătătoare de sfaturi. Şi eu mai trag câte-o bere. Dar programul de lucru s-a terminat demult când reuşesc să mai adăstez prin vreun bar. Şi chiar îmi reproşez că o fac foarte rar.