Simt că îmbătrânesc

Vorba băieţilor de la Radio Zu: „Ştiţi de ce mă întristează când aud că a mai murit unul dintre cântăreţii şi actorii copilăriei şi tinereţii mele? Pentru că simt că îmbătrânesc!” Poate că sună ciudat ca un tip de 33 de ani să spună asta, dar aşa simt.  Mor pe rând toţi cei care, din…

Continue reading →

Contravenţii şi intervenţii

Recunosc: nu-s mironosiţă şi îmi recunosc şuturile pe care le trag în bară cu simţ de răspundere. Dacă am recunoscut chestia cu bucuria pe care i-am lăsat-o mamei în poşetă pe când aveam vreo 4-5 ani 😀 nu văd ce altceva nu aş putea recunoaşte. E, tocmai asta e problema. Obişnuiesc să-mi recunosc greşelile, chiar…

Continue reading →

Când plouă

Când plouă, dar nu numai (evident, ploaia e doar un motiv, aş spune ce cred şi dacă soarele ar băga în termometre temperaturi de Sahara 😉 ), observ chestii interesante. Doi adolescenţi care urmau să dea bacalaureatul în aceste zile au murit în nişte evenimente teribile. Primul, un puşti de 18 ani, a murit trăznit,…

Continue reading →

Normal şi ANORMAL

E normal să te simţi nedreptăţit când îţi sînt luate aiurea nişte puncte câştigate pe bune în teren. E normal să te simţi nedreptăţit de un arbitru. E normal să ceri sprijinul tuturor în lupta împotriva unor laşi şi mincinoşi. Dar e ANORMAL să le dai dreptate unor cretini care nu au altă poftă decât…

Continue reading →

Hai să-i lăsăm să fie copii!

Să nu fiu înţeles greşit. Îmi sînt tare dragi copiii. Cei liniştiţi, cei şmecheri, cei blonzi, cei bruneţi, indiferent, vorba cuvântărilor din „epoca de aur” – indiferent de naţionalitate, sex, religie şi, aş zice eu, indiferent de faptul că salută cu „Săru’ mâna!” sau „Ceau!” 😀 Dar, iertare celor ce au altă părere, nu-i pot…

Continue reading →