De câteva zile, s-a schimbat peisajul în Pasajul Vulturul Negru. În locul chefliilor, a amatorilor de cafea matinală ori a celor care îşi discutau problemele la terasele din zonă s-au instalat schelele muncitorilor care vor renova bătrâna construcţie. N-am văzut asemenea agitaţie decât în serile de chef din Lord’s ori din Columbus. 🙂 Băieţii în…
Continue reading →Nu-mi plac astfel de oameni şi aici îi indic clar pe nesimţiţi. Cam mulţi în lumea asta pentru gustul meu. Şi unul ar fi destul, d’apoi când se adună, se influenţează şi formează o gaşcă. Tragic este că ei nu-şi realizează atitudinea. Se cred rebeli, luptători pentru drepturi pe care şi le arogă ori pe…
Continue reading →Am încercat senzaţia vântului care suflă atât de puternic încât te opreşte în loc. Se întâmplă acum, după-amiaza, în Oradea, deşi nici dimineaţă nu pot zice că intensificările au lipsit. În afară că ne pune muşchii la lucru 😉 , încercând să-l înfruntăm, vântul are şi partea lui distrugătoare. Am văzut-o într-o scurtă incursiune în…
Continue reading →E a doua oară săptămâna asta când mi se întâmplă să trec pe lângă un „eveniment infracţional” 🙂 în desfăşurare în centrul Oradei. Vorba vine – am trecut – când eu de fapt am scos telefonul şi am fotografiat ori am filmat. După ce luni am prins o răfuială domestică de genul ţi-a-dat-o-palmă-peste-faţă-bine-că-nu-te-o-omorât, astăzi am…
Continue reading →Din start îmi cer iertare în faţa ciobanilor adevăraţi, ălora care se ocupă şi trăiesc din creşterea oilor. Sînt oameni adevăraţi, a căror muncă o respect. În postarea de faţă o să utilizez cuvântul „cioban” în sens peiorativ. Totuşi, e cel mai delicat pe care îl puteam folosi. 🙂 O să vedeţi de ce. Vineri…
Continue reading →Crucea din Piaţa Unirii din Oradea a stat ani la rând, în faţa Bisericii cu Lună. Acum au venit muncitorii, au scos-o şi au mutat-o chiar în faţa lăcaşului. Se odihneşte lângă o bancă, înfiptă în vechea fundaţie de beton. După ce i s-a pus cruce pieţei de până acum, sper ca monumentul să fie…
Continue reading →În faţa mea, un tip doar în chiloți (boxeri, mă rog), tenişi şi… ochelari de soare 😉 se oprise brusc din alergat
Continue reading →Oamenii râdeau de Scumpi. De fapt, parcă râdeau cu el, pentru că n-am simțit niciodată răutate când se refereau la el.
Continue reading →Scenariştii de la Hollywood au după ce să se inspire. Pot face filme după ce s-a întâmplat în Franţa şi nici măcar nu au ce să mai adauge.
Continue reading →Înainte de Anul Nou s-a umplut curtea blocului de colindele de sezon, moderne sau semi-tradiţionale, cu un impact anglo-maghiaro-german.
Continue reading →