Multă vreme a cita ca sursă un alt ziar/portal/post de radio ori TV nu făcea parte din stilul de lucru al jurnalistului român. Mai ales până prin anii 2000, cu excepţia atacurilor care se mai practicau între redacţiile din presa scrisă. Nici nu se punea problema. Era un fel de subiect-tabu, care se discuta, eventual…
Continue reading →Scuzaţi rongleza, dar mie-mi place cum sună în engleză „după ploaie” şi în română „în sat„. 🙂 Aşa că mi-am permis un scurt atac la limba română. Dar nu e ăsta e subiectul, ci fotografiile făcute după prima ploaie căzută în sat la sfârşitul celor vreo 10 zile de cod portocaliu de caniculă. Nu-s nemaipomenite…
Continue reading →Se zice că primeşti întotdeauna ce meriţi, dar şi ce ceri. 🙂 Regula dată de Divinitate s-a aplicat cum nu se poate mai bine ieri. Am marcat 17 ani de când am intrat prima dată într-o redacţie şi dimineaţa rememoram întâmplări din anii de presă: cum era pe teren, cum fugeam singur, cu camera în…
Continue reading →Când scriu postarea asta e trecut puţin de ora 7. Stau la masa din bucătărie şi încerc să mă trezesc cu ajutorul unei cafele cu lapte, aşa cum fac de ani de zile. Nu întotdeauna am fost atât de relaxat dimineaţa. sursa foto: www.wheelideas.com Mi-amintesc că fix acum 17 ani, pe la aceeaşi oră, eram…
Continue reading →Când încă nu ştiam a buchisi slovele cărţilor 😉 bunica ne lua vara, pe câmp, la fân. Nu avea cu cine să ne lase acasă şi îi era mai bine să ne ştie mereu sub ochii ei. După ce clădea un „pulşor” de paie – o căpiţă mai mică -, ne punea pe noi, copii,…
Continue reading →Dacă nu ai aer condiţionat acasă şi nici la birou 🙁 , dacă sistemul de climă al maşinii e fixat pe rece (16 grade, în funcţie de model) şi tu continui să te topeşti pentru că jetul de aer e mai cald ca atmosfera de afară (sfat: du-ţi maşina la service), dacă bei o băutură…
Continue reading →Nu mi-aş fi închipuit sâmbătă dimineaţă, la început de cod portocaliu de caniculă, cu deja 30 şi ceva de grade la ora 11 şi cu un instrument anti-arşiţă montat în curte (îl prezint într-o postare viitoare), că seara voi vâna fulgere. De alea veritabile, nu poveşti şi metafore. Fulgere, tati, care fac să tresară orice…
Continue reading →Nu-i mai verde iarba decât în alte părţi, apa are tot două părţi hidrogen şi una oxigen, iar aerul are aceleaşi componente ca oriunde altundeva (poate în concentraţii diferite, dar, mă rog, înţelegeţi ideea 😉 ). Dar mereu când ajung acolo mă simt ca reîncărcat cu energie. Aia specială, a locului în care m-am născut….
Continue reading →Dacă tot ziceam de stilul de a-ţi lăsa maşina în buricul târgului, în Piaţa Ferdinand din Oradea, unde o şosea a fost transformată de şoferi, cu de la ei putere, în loc de staţionare, am dovada despre cum şi trotuarul poate deveni zonă de abandonare a maşinii. Evident, tre’ să fii „bizon” să te doară…
Continue reading →Mă iubeşte din primul moment, ăla în care am băgat primul strigăt de bun venit pe lume. O iubesc încă de atunci şi se fac mai bine de 39 de ani de când împărtăşim aceleaşi sentimente. Mi-a îndrumat primii paşi, mi-a luminat copilăria, mi-a înţeles prostiile (puţine 😉 ) din adolescenţă şi m-a susţinut întotdeauna…
Continue reading →