Orgoliul din mine mă ceartă: „Mă, ce tot te prezinţi? Cititorii tăi ştiu cine eşti. Plus că ai şi secţiunea aia, de cofetărie parcă, cu nimic dulce despre tine.” 🙂 Mda, e… orgolios. Bunul simţ sare din banca lui şi are replică: „Pentru că frumos îi stă unui om să se prezinte, mai ales atunci…
Continue reading →Prin ianuarie mă plângeam, mie, dimineaţa, că e frig în apartament. Închideam geamurile şi uşa de la balcon plus uşa de la cameră şi mă înveleam bine sub plapomă. Dar nici aşa mi se părea că nu scap de frigul din cameră şi abia aşteptam să ajung în satul jumătăţii mele, unde trosneau lemnele în…
Continue reading →Prima dată când ne-am întâlnit faţă în faţă a fost pe la începutul lui 2013, când colegii de la Bucureşti l-au dorit ca invitat în studioul de la Oradea, de unde să comenteze împreună cu Sanda Nicola alegerea unui nou papă, după retragerea lui Benedict al XVI-lea. Mi-a răspuns prompt la telefon şi a venit,…
Continue reading →Recunosc: blogul meu e unul mic. Nu e unul de nişă, ca să aibă un public fidel, dedicat, pentru că scriu despre toate, dar nu despre orice. „Aşa nu faci trafic„, zic regulile bloggingului (şi nu-s mironosiţă să spun că nu-mi pare rău că n-am mai mulţi cititori). Statisticile confirmă: în ultimii ani nu am…
Continue reading →Nu-s multe de zis şi parcă ar fi un infinit de cuvinte care ar trebui spuse. Dar cum să înţelegi şi cum să cuprinzi drama unor părinţi atunci când copilul lor pleacă… pentru totdeauna? Şi totuşi… M-a trecut un fior când am auzit ştirea asta. Pentru că la început a fost o ştire, o informaţie…
Continue reading →Acum mai bine de 17 ani îmi începeam viaţa de jurnalist cu un carneţel pe care îl cumpărasem dintr-o papetărie din Oradea şi la care ataşasem un pix. Pe ăsta din urmă nu mai ştiu de unde în cumpărasem. 🙂 Scriam cam tot ce consideram important – evident, 90% erau chestii total neimportante, dar în…
Continue reading →Nu, nu-i vorba de firma cu iPhone-ul, clădită de prietenul într’ale online-ului şi tehnologiei pentru lumea virtuală – mă refer la răposatul Steve. Aia n-are cum să cadă, că-s mulţi fani ai gadgetului respectiv (eu, deocamdată, sînt cu Androidul… mă rog). E vorba despre o parafrazare a lui „Black Hawk down„, care la mine a…
Continue reading →E periculos, dar nu-i greu. A demonstrat-o o doamnă în etate, cam „obosită” după vorbă, după port. S-a întâmplat vineri, în parcul Traian din Oradea, lângă internatul liceului greco-catolic, în apropiere de sediul Poliției Bihor. Am văzut-o de departe, cum mergea… de fapt, cum se târa printre mașini. Cum mănăstirea Nicula e cam departe ca…
Continue reading →Au trecut câţiva ani buni de când în satul doamnei mele sărbătoresc, septembrie de septembrie, culesul strugurilor. E o zi pe care o petrec cu mâinile printre ciorchini, dar şi viespi şi albine, de care mă apăr doar cu o foarfecă de vie. Culmea, de fiecare dată am noroc 😉 şi scap neînţepat. Asta până…
Continue reading →– Pfuuu, asta îmi lipsea… Aplecat peste roata din stânga a maşinii personale, încerc să-mi dau seama de ce cauciucul e mai moale decât celelalte trei bucăţi din dotarea autoturismului. Nu văd nimic suspect, dar decid că e cazul să verific mai amănunţit – o roată nu se dezumflă de capul ei. Mă temeam să…
Continue reading →