Despre pompieri şi de ce trebuie puse toate întrebările, mai ales cele deranjante

I-am privit întotdeauna pe salvatori ca pe o specie aparte. I-am admirat şi respectat şi voi avea întotdeauna sentimente pozitive faţă de pompieri, medici şi asistenţi SMURD sau de pe Ambulanţă. Am fost de prea multe ori pe teren în preajma lor, i-am văzut cum acţionează. I-am văzut nervoşi, agitaţi, cu lacrimi în ochi sau nedormiţi, înţelegători cu victimele, înţelegători sau nu cu noi, jurnaliştii. Nu le ridic statui. N-au nevoie. Noi avem nevoie de ei şi atât. Suficient, nu? Indiferent de starea lor, au acţionat după proceduri, profesionist. Poate…

Citește mai departe

Băiatul cu reclame sună întotdeauna de mai multe ori

Nu ştiu ce reacţie aveţi voi, dar eu am trecut prin toate stările posibile când a venit vorba despre persoanele care distribuie reclame prin blocuri. Au fost zile când m-au trezit dimineaţa la ora 8 şi ceva. Asta când tura mea la redacţie începea la ora 11 şi noaptea ce trecuse abia adormisem după ora 3. Au ajuns la mine după ce au luat la rând toate apartamentele şi au sunat la fiecare, în speranţa că se va milostivi vreun locatar şi le va permite intrarea în condomeniu. Am făcut-o…

Citește mai departe

Casa în culori

Dacă era pe undeva, prin Franța, casa asta ar fi fost admirată de turiști, care ar fi zis că e „plină de culoare”. Bine, verii noştri latini i-ar mai fi pus flori pe  ferestre, o bancă mişto în faţă şi un clopoţel sau un cocoş din fier forjat la intrare. Ori poate ar fi folosit-o ca loc pentru o boulangerie. 😉 Dar pentru că e într-un sat de câmpie de pe la noi, e numită simplu „casa țiganilor„. Plină de conaţionali, extrem de gălăgioşi când vorbesc pe limba lor şi…

Citește mai departe

Când baţi un record de stat la coadă. La bancă. Fără aparat de eliberat numere de ordine

42 de minute. N-am mai stat atâta la o coadă din copilărie, când ţineam o sacoşă verde răsucită după mână şi eram atent la poveştile oamenilor mari, în timp ce aşteptam să vină pâinea la magazinul din colţul străzii. Şi auzeam multe, că stăteam acolo cu orele până se însera. 😉 Mi-am amintit de acele imagini aşteptând, cu laptopul în spate, săptămâna trecută, la Banca Transilvania din Piaţa Unirii, Oradea of course. SĂ DAU BANI, nu să le iau. Vorba realizatorului TV, a fost un cumul de factori care a…

Citește mai departe

Întrebări după bătăile din timpul protestului din Bucureşti

Nu-s politician să reacţionez chiar în timpul evenimentelor pe pagina mea de Facebook. Recunosc că aş fi apreciat dacă liderii politici, de orice orientare şi din oricare partid, ar fi venit cu mesaje de îndemn la calm şi de condamnare a violenţelor de ORICE FEL. N-au făcut-o sau au fost partizani – zi-le politicieni şi dă-le pace! De felul meu, nu-s un tip care să reacţionez visceral – cu unele excepţii – şi prefer să stau să analizez şi apoi să mă exprim (ardelean style 🙂 ). Şi o fac,…

Citește mai departe

Autoşutul în dos al Poliţiei şi plăcuţa-înjurătură pe care a făcut-o vedetă

Ca orice om cu scaun la cap, aştept – sper că nu o veşnicie, precum după autostrăzile mioritice – să aud o explicaţie logică, pe norme clare, aplicabile, în legătură cu motivul pentru care „guristului” cu plăcuţa anti-PSD i s-a făcut dosar penal. Asta ca să nu mi se facă lehamite de o întreagă instituţie care, zic eu, nu e reprezentată doar de şefi care execută umili comenzile răzbunătoare ale mai-marilor politici. Aş vrea să ştiu cine a hotărât că e nevoie de dosar penal pentru o înjurătură pe plăcuţa…

Citește mai departe

Facebook, un tot mai mare talmeş-balmeş de nimicuri. Necesare?

N-am fost un fan al Facebook-ului la început – şi mă refer la anii de dinainte de 2013. Atunci nu mă interesa reţeaua lui Zuckerberg, unde nu voiam să am cont. Îi consideram hipsteri pe toţi ăia de-mi ziceau că nu exist dacă nu-s pe „Cartea Feţelor”. Am trăit fără probleme existenţiale şi fără să mă manifest online decât pe blog şi youtube. 🙂 Ei, dar lumea se schimbă, iar asta am simţit-o, vorba povestitorului din „Stăpânul inelelor”, în apă, în aer, la muncă şi pe internet. 😉 Modificările de…

Citește mai departe

De ce ar trebui să fie Simona Halep model pentru români

După huiduielile de azi la adresa Gabrielei Firea, urmate de o mare de aplauze la adresa Simonei Halep, nu m-am abţinut şi am postat pe Facebook: „Ce nu înţeleg politicenii ţării ăsteia, în falsitatea, neobrăzarea şi orgoliul lor, e că nu-şi mai pot face imagine cu naturaleţea şi bunul simţ ale unei campioane care a realizat totul prin puterea ei şi prin efortul familiei. „ Primarul Bucureştiului nu trebuia să lipsească de la festivitatea de pe Arena Naţională. Aşa se cuvenea. Dar se impunea să fie o prezenţă în planul…

Citește mai departe

10 fraze despre… cum l-am cunoscut pe noul „om de fier” al României

Îl cheamă Mihai Vigariu* şi l-am cunoscut, cum altfel, online. I-am scris un mesaj pe Facebook ca să-i cer acordul să ilustrez ştirea de pe digi24.ro cu o fotografie de pe contul lui. Mi-a răspuns repede: „Daaaa, bineînţeles, cu mare drag.” Am descoperit un om fain, de bun simţ, bucuros că ai mei colegi (Bogdan Băcilă şi Ticu Gheorghiţă) au făcut un material despre el. S-a oferit chiar să îmi trimită el o fotografie şi m-a rugat să fac unele mici corecturi în text, ca să fie ok pentru „cine…

Citește mai departe

Cu copilul la cerşit printre maşini

Semaforul tocmai trecuse în roşu, aşa că apăs uşor pedala de frână. Devin atent la melodia de la radio, ceva sirop. Decid să o schimb cu ceva mai de Doamne ajută, mai hit’n’mix. 😉 Cu coada ochiului observ o siluetă că se apropie pe repede-nainte de maşină şi apuc să ridic privirea la timp ca să văd feţişoara unei puştoaice de vreo 7-8 anişori lipindu-se de geamul din dreapta. Ţine în mână nişte trandafiri roşii, destul de fresh şi de arătoşi. – Vrei să mi-i dai mie? Nu-mi răspunde şi…

Citește mai departe