Iarnă de toamnă. Sau invers.
La mijloc de octombrie, într-o dimineață termometrele au înghețat la -5 grade. Urmarea e că am scos racleta din portbagaj și am tremurat serios să curăț mașina.
Continue reading →
La mijloc de octombrie, într-o dimineață termometrele au înghețat la -5 grade. Urmarea e că am scos racleta din portbagaj și am tremurat serios să curăț mașina.
Continue reading →Am râs la „Cronica cârcotașilor” și l-am admirat pentru că nu se ferea să-i ironizeze pe idioții și parașutele din politică și din așa-zisa viață mondenă românească. Am simțit un fior când am auzit de accidentul de ski din Austria și mi-am dorit să se facă repede bine. Poate dintr-un soi de egoism, pentru că…
Continue reading →În premieră, blogul sebsemnatului găzduiește o altă părere decât pe cea a mogulului din mine. Am decis să-l las pe colegul Adi Ciucuriță, omul cu alte sporturi de la Știrile TVS, să-și lanseze câteva idei pe adilabos.ro. Să ne înțelegem: de multe ori sîntem de acord, de multe ori nu și aici mă refer la…
Continue reading →De mic mi-au plăcut mașinile. E adevărat că pe vremea copilăriei mele cel mai țapăn vehicul era Dacia roșie a lui Ghiță, vecinul meu din Beiuș. Dar aveam și ceva machetuţe, vorba lui Mo, din plastic ieftin, cu însemne din vopsea roşie, dar mișto și birjălite la maximum prin cameră și pe betonul din curte….
Continue reading →O cheama Iasmina și are 7 luni. O știu de când abia împlinise câteva zile. E a doua noastră finuță, o frumusețe de copil. E cuminte, doarme și mănâncă bine și nu-și stresează părinții. Râde cu poftă când o vede pe Neia și știe să pozeze, mai ales când e la mami ei în brațe….
Continue reading →Omul e sec ca un britanic, simpatic ca un român 😀 , inclus de unii în categoria „tu eşti ţâgan” – „nu-s!” şi confundat prin sate cu un australian (de fapt, cameramanul lui ar fi văzut canguri la naştere). Se opreşte în locuri de care nu am auzit vreodată şi, chiar dacă am fi auzit,…
Continue reading →Zicea un studiu de ăla cu ifose, făcut de băieţi dăştepţi, în halate albe, că românul nu face suficient sport. Că-şi ţine partea dorsală pe scaun până când o lăţeşte ca o plăcintă şi că, din cauza burţii nu-şi mai vede… degetele de la picioare. 😉 Dacă ar fi să privesc pe stradă şi la…
Continue reading →Câteodată aș vrea să vorbesc cu el. Nu neaparat să-i zic despre mine. Aș vrea să-l aud doar. Să-și dea jos ochelarii și să spună ceva. Câteva cuvinte, nu mult. Și, poate, să-mi întindă mâna și să i-o strâng cu drag. Să îi văd tatuajul pe care și-l făcuse pe antebraț în armată. Să zâmbească…
Continue reading →Într-o dimineață, săptămâna trecută, pe sfârșit, când am ieșit afară din casă, m-a întâmpinat toamna. Venea cu ceață dinspre grădină, dar nu s-a apropiat de curte prea mult. Cred că s-a cam temut de Gringo. 😉 N-am stat să mă uit la ea, că am avut drum către redacție. Oricum, ne-a anunțat că a venit….
Continue reading →[tube] http://www.youtube.com/watch?v=Sb-vrL7PjZ4&feature=related [/tube] Câteodată chiar că ne vine tuturor să aruncăm cu grijile, problemele – vorba lui CRBL. Că nu se poate, asta știu. Dar tocmai grijile și problemele ne fac să simțim că trăim, nu? 😉 Io un lucru știu în viață: indiferent câte greutăți ar ridica destinul în fața noastră, faptul că o…
Continue reading →