Întotdeauna recomand ce eu am încercat şi mi-a plăcut. Nu e nevoie nici măcar de un contract barter 😉 ca să laud ceea ce mă impresionează olfactiv, vizual ori tactil. Nu de alta, dar nu m-a născut mama direct pe piaţa de publicitate să cer bani sau ceva foloase pentru un cuvânt frumos spus despre…
Continue reading →Construit doar după ce oamenii s-au umplut de praf, trecând direct peste lucrările începute în Piaţa Unirii, şi rămas singur pe lume 🙂 în ciuda efortului unui necunoscut de a-i cere un „frate” în zonă, podul de lemn de peste liniile de tramvai din centrul Oradei a devenit mai nou punct de atracţie… monden pentru…
Continue reading →Eu am o convingere clară: am ceva de spus, mă duc şi spun. Nu doar comentez pe blog sau pe Facebook, unde toată lumea e leul virtual care maschează mieluşelul din realitate. Ştiu că rezolv prea puţin dacă ideile pe care le lansez pe internet nu le pun în aplicare când am ocazia în lumea…
Continue reading →Ştiu că opinia mea îi va enerva la culme pe opozanţii unirii Sînmartinului cu Oradea. Mi-o asum, pentru că aşa face orice om vertical. Cei cu bun simţ mă vor contrazice cu argumente şi le voi respecta ideile. Ceilalţi, care aruncă doar cu lături în persoanele care nu zic cum vor ei, să mă ocolească….
Continue reading →Am încercat senzaţia vântului care suflă atât de puternic încât te opreşte în loc. Se întâmplă acum, după-amiaza, în Oradea, deşi nici dimineaţă nu pot zice că intensificările au lipsit. În afară că ne pune muşchii la lucru 😉 , încercând să-l înfruntăm, vântul are şi partea lui distrugătoare. Am văzut-o într-o scurtă incursiune în…
Continue reading →Ca de obicei, prefer să fiu sincer şi să v-o spun pe aia dreapta: când vine vorba de mâncare, prefer calitatea, nu cantitatea! Dacă se poată să vină ambele la pachet, nu mă supăr. 😉 De aceea, de multe ori prefer să mănânc acasă, unde Neia mea găteşte dumnezeieşte, iar eu sînt un truditor ajutor…
Continue reading →E a doua oară săptămâna asta când mi se întâmplă să trec pe lângă un „eveniment infracţional” 🙂 în desfăşurare în centrul Oradei. Vorba vine – am trecut – când eu de fapt am scos telefonul şi am fotografiat ori am filmat. După ce luni am prins o răfuială domestică de genul ţi-a-dat-o-palmă-peste-faţă-bine-că-nu-te-o-omorât, astăzi am…
Continue reading →A trecut o lună de când sînt coleg de piaţă, ca să zic aşa, cu muncitorii care schimbă la faţă centrul Oradei. E impropriu zis „colegi„: pe când eu stau într-un birou din Palatul Vulturul Negru, ei au parte de praful şi zgomotul de pe şantierul de jos, din piaţă. S-au mişcat mai repede decât…
Continue reading →Câteodată sînt mândru de ce văd în jurul meu, de atitudinile unora dintre „con-orăşenii” mei. Mă referer la cei care, asumându-şi ceea ce cred – indiferent că e pe placul majorităţii sau nu – ori rămânând anonimi, iau atitudine. Aşa cum s-a întâmplat astăzi, când un (încă) necunoscut – cel puţin pentru mine – a cerut, prin două…
Continue reading →A venit momentul să dau blogului puţină strălucire. Adică să nu mai scriu doar despre chestii obişnuite care mi se întâmplă – care însă îmi plac şi fac viaţa frumoasă, ci şi despre cele mai elevate, care ar putea să ridice nivelul intelectual al acestei pagini. Şi ele îmi plac şi fac viaţa şi mai…
Continue reading →