O lună de întâmplări şi 20 de ani de presă

Hei, da’ ce somn lung am mai dormit, voinicii mei! 🙂 La ăla online mă refer, că în rest nu bifez mai mult de 6 ore pe noapte. Ştiu, încă sînt tânăr şi pot duce. 😉 Dar după o lună de lipsă de activitate pe blog, mă întorc. Nu cred că e un eveniment de remarcat pentru multă lume, dar pe mine mă bucură. adilabos.ro e, totuşi, dublura mea în lumea virtuală. 🙂 A fost o perioadă în care absenţa de pe blog a fost compensată cu postările complete de…

Citește mai departe

Facebook, un tot mai mare talmeş-balmeş de nimicuri. Necesare?

N-am fost un fan al Facebook-ului la început – şi mă refer la anii de dinainte de 2013. Atunci nu mă interesa reţeaua lui Zuckerberg, unde nu voiam să am cont. Îi consideram hipsteri pe toţi ăia de-mi ziceau că nu exist dacă nu-s pe „Cartea Feţelor”. Am trăit fără probleme existenţiale şi fără să mă manifest online decât pe blog şi youtube. 🙂 Ei, dar lumea se schimbă, iar asta am simţit-o, vorba povestitorului din „Stăpânul inelelor”, în apă, în aer, la muncă şi pe internet. 😉 Modificările de…

Citește mai departe

5105

– Tu ştii să te joci cu cuvintele… Zâmbesc mereu când mi se spune chestia asta. Din două motive. Primul – îmi aduce minte că în şcoala primară eram considerat printre cei mai buni la compuneri. Iar asta mă face acum chiar să râd. Atunci „Primăvara”, „În excursie”, „Părinţii mei” deveniseră hituri. Remember „Ce frumos anotimp e primăvara!” 😀 Şi nici măcar un rateu dat la microfonul unui autocar care ne ducea într-o excursie nu m-a demoralizat. Spre ghinionul colegilor, şi ei doritori să-şi recite creaţiile. 😉 Al doilea –…

Citește mai departe

Sursele şi instituţiile care se împotmolesc în comunicare. Plus o propunere

Dacă informaţia corectă e temelia jurnalismului, sursa din care o afli este cel puţin la fel de importantă. Este una dintre primele reguli pe care le-am învăţat în presă. Proaspăt licenţiat în drept, intrasem într-o lume despre care habar n-aveam, dar despre care îmi construisem, mai ales din filme, o imagine idilică, justiţiară, dar şi boemă. Realitatea era, însă, mult mai prozaică. „O să fie unii care te vor lua de fraier şi îţi vor da informaţii aiurea, ca să te folosească în propriul interes. Alţii vor râde de tine,…

Citește mai departe

Michael Buble şi a mea zi a libertăţii presei

Birds flying high, you know how I feel… Întind mâna spre noptiera de unde încerca să mă trezească duios melodia setată ca alarmă în locul vechiului sunet care îmi zgâria timpanul – mulţam, Doamne, că există telefoane inteligente. 😉 Mângâi uşor aparatul, îi găsesc punctul vulnerabil şi muzica se întrerupe la fel de brusc precum a început. Aş mai vrea să dorm, n-o să mint. Dau să mă întorc pe cealaltă parte, dar în mişcarea mea de rotaţie 😀 observ cu coada ochiului cifrele roşiatice ale ceasului: 7:44. E ora…

Citește mai departe

Opinii de orădean adoptat. Despre brandul de oraş şi mutarea arborilor vieţii din faţa Teatrului

Dacă ar fi să enumăr ceea ce nu-mi place, aşa, în general, mi-ar trebui câteva postări lungi cât o zi de post şi mult prea mult timp. Pe care nu-mi permit să-l pierd cu chestii naşpa. Aşa că prefer să fiu pozitiv, să descriu ce-mi place/ce apreciez din ce se întâmplă în jurul meu. În spaţiul public, dacă ar fi să folosesc noua limbă de lemn. 😉 S-a făcut mare tam-tam cu concursul ratat pentru brandul Oradei. Juriul s-a exprimat că niciuna dintre propuneri nu s-a ridicat la nivelul aşteptat.…

Citește mai departe

Paştele pe limba unui editor TV

jurnalism presă

Le văd altfel. Pentru că am ceva ani de televiziune în spate şi pentru că, prin voia întâmplării, în fişa postului sînt trecut editor tv. Aşa că ştiu ce e în spate: cum aduce un reporter informaţia, cum realizează materialul, cum i-l modifică un editor şi cum apare pe post. Mă refer la ştiri şi la live-uri – transmisiunile în direct din diverse locuri. Mai precis, în această perioadă, la cele făcute de Paşte din mănăstiri, biserici, pensiuni, case de vacanţă. Adică din „locaţii” – cuvânt pe care şi dexonline…

Citește mai departe

Poveste de reporter: suspecţii de serviciu, Lada verde şi Bihoreanul

Mi-a rămas întipărită în memoria discuţia cu Olivia Steer, pe atunci concitadină cu mine şi reporter la Bihoreanul. Era în luna lui august a lui 2001. Am chiulit din redacţie – Gabi Hizo, producătorul meu de la Antena 1 Oradea era singurul care ştia, fie vorba între noi 😉 – şi am stat la o poveste cu Olivia pe terasa de la Banana Joe. Era barul unde noi, anteniştii, ne luam doza matinală de cafea şi mai aflam ce s-a întâmplat în oraş – băieţii de la „Garant„, valutiştii, stăteau…

Citește mai departe

Cum se practică o „furăciune” în presa online

E simplu: se ia un nume cunoscut, gen Digi24 în cazul nostru, şi se adaugă un „punct ceva” – să zicem .biz, deşi putea să fie .com, .org sau .furt. Se pune informaţia pe o temă de wordpress, de preferat gratuită – că platforma online nu plăteşte – încă 😉 – dacă vrei să-i foloseşti creaţiile. Ai grijă, totuşi, să nu foloseşti pe site sigla sau ceva identitate vizuală deja înregistrată la OSIM, dar legi de pagină un cont de Facebook unde etalezi o captură din ID-ul de post la…

Citește mai departe