Am dat martisoare…

Initial, nu am vrut sa dau nici un martisor. Asa mi-am propus. Si mi-am zis ca nu am de ce. Asa, pur si simplu. Lipsa de chef, faptul ca… dar asta n-o spun 🙂 E adevarat, nu toate femeile merita. Nu enumar motivele pentru care spun asta. Dar mie mi-a venit ideea sa nu daruiesc…

Continue reading →

Intamplari care sfideaza gandirea

Pe langa intamplarile de la redactie, retelele IT care merg prost, oamenii idioti si filmele proaste pe care toate posturile TV le dau in ultima vreme, de parca ar fi in vreo intrecere la „Daciada”, sint si alte chestiuni care imi muncesc neuronii, ma enerveaza si ma deranjeaza de-mi vine sa le…Calm, Fratzica, calm 🙂…

Continue reading →

Balconul meu

Aseara am iesit pe balcon. Nu ca ar fi ceva neobisnuit. Ies in fiecare seara, cand ajung acasa. Vreau sa vad ce mai fac oamenii, praful, norii. Ma mai uit la luna, dar nu prea mult, ca altfel dau definitiv in boala aia a umblatorilor pe streasina 🙂 E mai cald decat ar trebui sa…

Continue reading →

Am nimic

M-am tampit. Asa cred acum. Sau…poate doar asta imi spune mie o idee. Aia potrivit careia sint momente in viata in care obisnuim sa stam doar si sa visam. Vorbe de lemn… Auzi, momente!… Evident, numai sa nu fie mai mult decat atat. Altfel, e nasol. E, acum e un moment din ala…Il simt. Se…

Continue reading →

Cum se fac copiii in povesti

Săr’ mana! Pe mine mă cheamă Gicu, da’ când fac câte o prostie, doamna mă strigă „Mă, tâmpitule!” Da’ nu fac multe, că toţi zic că sînt un elev cuminte. Aşa o fi. La şcoală îmi place limba română şi colega mea de bancă, Antonia. Frumoasă…ăăă, amândouă sînt frumoase. Pentru că îmi place să citesc,…

Continue reading →