Când eram student, exista în bagajul meu cu care mă întorceam acasă, la ai mei, un compartiment „haine murdare„. Nu intru în prea multe detalii. 😉 Spun doar că dacă era nevoie să spăl nişte rufe, procedam la fel ca şi ceilalţi colegi de cameră: puneam dopul la chiuvetă, puneam detergent în apă şi dă-i…
Continue reading →Nu pozez în mironosiţă şi nici nu mă apuc acum să dau lecţii de morală. Evident că de Paşte am fost şi noi la cumpărături; am avut şi noi de luat alimente, sucuri, bere, condimente, ciocolată, cadouri. Facem parte dintr-o lume în continuă agitaţie şi urmăm cursul „fluviului” de oameni care curge mai ales spre…
Continue reading →De când cu blocarea Pieţei Unirii, găsirea unui loc de parcare în zona centrală a Oradea a devenit nu aventură, ci o adevărată bătălie. Şoferii dau ture după ture, ca într-un final să pună avariile ca să pândească „vultureşte” ieşirea vreunuia din parcare şi să-i ia locul. Există şi locuri secrete, mici insule binecuvântate, unde…
Continue reading →De când mă ştiu, am simţit altfel săptămâna dinaintea Paştelui. În copilărie, imediat ce treceam de Florii, câteodată chiar înainte, începea agitaţia. Se făceau listele cu cumpărături, se numărau banii necesari, 😉 se stabilea meniul – din care, chiar dacă nu-mi plăceau, făceau parte şniţelele din carne de miel. Totuşi, ştiam că o să compensez…
Continue reading →Am încercat senzaţia vântului care suflă atât de puternic încât te opreşte în loc. Se întâmplă acum, după-amiaza, în Oradea, deşi nici dimineaţă nu pot zice că intensificările au lipsit. În afară că ne pune muşchii la lucru 😉 , încercând să-l înfruntăm, vântul are şi partea lui distrugătoare. Am văzut-o într-o scurtă incursiune în…
Continue reading →Ca de obicei, prefer să fiu sincer şi să v-o spun pe aia dreapta: când vine vorba de mâncare, prefer calitatea, nu cantitatea! Dacă se poată să vină ambele la pachet, nu mă supăr. 😉 De aceea, de multe ori prefer să mănânc acasă, unde Neia mea găteşte dumnezeieşte, iar eu sînt un truditor ajutor…
Continue reading →Fac acum o mărturisire care sigur i-ar măguli pe cititorii mei beiuşeni, orădeni şi… clujeni. Mi-au plăcut dintotdeauna Beiuşul, Oradea şi Clujul. 🙂 Sînt oraşele mele preferate, ca să adopt un limbaj de fan. Oraşe preferate din ţară, că de pe afară m-au încântat şi Viena, şi Budapesta, şi Monte Carlo şi… aş putea continua….
Continue reading →Nu, nu mă refer la cele de la tv, asistente prin diverse emisiuni unde se dezbat probleme grele ale omenirii, de tipul Guţă, Lis sau Beyonce de România. 🙁 Mă refer la frumoasele animale care l-au dat lumii copilăriei pe Bambi. 😉 Pe cât sînt de frumoase, pe atât sînt de periculoase. O garantează şoferii…
Continue reading →E a doua oară săptămâna asta când mi se întâmplă să trec pe lângă un „eveniment infracţional” 🙂 în desfăşurare în centrul Oradei. Vorba vine – am trecut – când eu de fapt am scos telefonul şi am fotografiat ori am filmat. După ce luni am prins o răfuială domestică de genul ţi-a-dat-o-palmă-peste-faţă-bine-că-nu-te-o-omorât, astăzi am…
Continue reading →În zona mea natală – nu ştiu dacă şi în alte părţi, dar acolo sigur – se practica un obicei cel puţin ciudat: la naşterea unui copil, moaşa lua cordonul ombilical, îl lega şi îl dădea mamei spre păstrare. Uscat, acesta era pus într-o cutie până când cel mic se făcea de vârsta plecării la…
Continue reading →