Să-ți cânt o serenadă la buzuki?
Cu o naturalețe care arăta că știa ce făceau și făceau ce știau, cei doi puști au scos buzuki și au executat un mini-concert.
Continue reading →
Cu o naturalețe care arăta că știa ce făceau și făceau ce știau, cei doi puști au scos buzuki și au executat un mini-concert.
Continue reading →De când am revenit la birou, am devenit un atent analist 😉 al meniurilor zilei oferite de restaurantele din oraș.
Continue reading →Huta Slavia. Locul unde se mănâncă bine, slovăcește, și unde te poți plimba în voie și în liniște. Pe munte, pe lac, pe la moara veche.
Continue reading →Am scris despre curtea blocului pentru că, într-un fel, e oglinda noastră, a comunității. Curtea blocului ne arată așa cum suntem noi.
Continue reading →Azi ar fi împlinit 71 de ani și pentru mine tata n-a îmbătrânit nici o zi în ultimii 13. Mă străbate un fior când îmi aduc aminte de el.
Continue reading →N-am mai scris demult pe blog. Recunosc că e lipsă de timp și comoditate. Dar într-o dimineață de duminică cedează și comoditatea.
Continue reading →A fost liniște. Unii zic că prea multă. Nu mi s-a părut. Cu excepția restricțiilor și a lipsei zăpezii, mie mi-a plăcut Crăciunul ăsta.
Continue reading →Trei săptămâni în casă. E greu, e obositor, e frustrant. În mod real, nu are nimeni de la DSP răspuns la problema lor. Așa că stau în casă.
Continue reading →Viena a fost, pentru mine, orașul ăla neutru, echilibrat, sigur. Până acum, când imaginea aia faină a capitalei austriece se duce naibii.
Continue reading →Se duce și 2020, cu pandemia lui cu tot – ducă-se, învârtindu-se sau nu, numai ducă-se. Asta nu ne garantează că următorul an va fi mai bun
Continue reading →