Pe ideea că „Ana are mere”, la sfârşitul săptămânii trecute Oradea a avut fum. Un fum gros, de fapt o pâclă deasă, care plutea deasupra oraşului şi care putea fi văzută de la kilometri depărtare. Eu am fotografiat-o din Nojorid, adică de la vreo 5-6 kilometri, dar am văzut-o încă dinainte de a intra în…

Omul se scarpină în cap şi fluieră a mirare. Stă cu un capăt de husă în mână şi nu ştie ce să mai zică. Ba, a scăpat o vorbă din folclor, dar ştie că asta e cea mai mică problemă. Cea mare o are în faţă şi este vopsită în alb şi albastru, cu o…

Pe această cale, vreau să le transmit ăluia cu o Dacie roşie care mi-a tăiat calea joi, pe la 7 seara, lângă Colors – fără să semnalizeze şi venind de pe contrasens ca să intre între blocuri -, şi celui cu o maşină de firmă (nu ştiu marca, dar am văzut nişte chestii scrise pe…

Actul 1 – Ăştia vor să murim cu toţii! Ne taie din pensii, ne pun să stăm la cozi şi nu ne mai dau medicamente! Pe Băsescu şi Boc îi doare undeva de noi! Murim şi nu le mai facem probleme, nu? Femeia nu are mai mult de 50 de ani şi ţine în mână…

Sînt un semi-insensibil, care ştie să râdă şi să plângă lângă tine. Mă doare când ești tristă și mă bucur ca un copil când ești veselă. Recunosc că sînt un orgolios, care îşi calcă pe mândrie doar ca să te aibă, zâmbind, lângă el. Sînt un anti-plimbăreț 😉 prin magazine, care a învăţat de la…

Nu că zăpada de afară m-ar duce cu gândul la miresme de pomi înfloriţi. Nu de aceea am pus titlul ăsta. Ci pentru că ale Hotnewsului cărări m-au dus spre pagina Adevărului, unde am găsit phozele 😉 lu’ fratele Guţă şi a lu’ Salam, cu şnuruleţe de dinamovişti – alb şi roşu – deasupra lu’…

De câte ori nu s-a întâmplat, la noi ori aiurea, ca maşini să fie perforate de un ţurţure afectat de forţa gravitaţională sau, mai rău, oameni să ajungă în spital după ce au fost loviţi de o bucată de gheaţă desprinsă de pe streşini? Nimeni nu învăţă din acele întâmplări. O demonstrează fotografia de mai…

Victor Ciutacu despre jurnalistică: Eu (şi sunt mulţi alţii ca mine) iubesc meseria asta (pe care o fac bine), trăiesc exclusiv din ea. Mă deranjează teribil când cineva (oricine) încearcă să-mi sufle-n ciorbă. Nimeni nu-i obligat să ne placă pe noi, ziariştii. Şi nici să ne plătească pentru a ne desfăşura profesional. Dar, dacă tot se-ntâmplă…

Ce dramă poate fi în sufletul unui om care îşi pierde copilul? Care simte că toţi acei ani extraordinari în care l-a ţinut în braţe, l-a legănat, l-a văzut crescând, i-a auzit glasul în casă, l-a felicitat ori l-a certat s-au dus ca un fum. Iar în locul lor au rămas doar amintirile şi nişte…