Super-luna plină

Pe această cale, vreau să le transmit ăluia cu o Dacie roşie care mi-a tăiat calea joi, pe la 7 seara, lângă Colors – fără să semnalizeze şi venind de pe contrasens ca să intre între blocuri -, şi celui cu o maşină de firmă (nu ştiu marca, dar am văzut nişte chestii scrise pe…

Continue reading →

De ce iubim femeia

Sînt un semi-insensibil, care ştie să râdă şi să plângă lângă tine. Mă doare când ești tristă și mă bucur ca un copil când ești veselă. Recunosc că sînt un orgolios, care îşi calcă pe mândrie doar ca să te aibă, zâmbind, lângă el. Sînt un anti-plimbăreț 😉 prin magazine, care a învăţat de la…

Continue reading →

Ţurţuri profi

De câte ori nu s-a întâmplat, la noi ori aiurea, ca maşini să fie perforate de un ţurţure afectat de forţa gravitaţională sau, mai rău, oameni să ajungă în spital după ce au fost loviţi de o bucată de gheaţă desprinsă de pe streşini? Nimeni nu învăţă din acele întâmplări. O demonstrează fotografia de mai…

Continue reading →

Presă, jurnalişti, patroni, opinii, şuturi, bani, meserie, deontologie, interese

Victor Ciutacu despre jurnalistică: Eu (şi sunt mulţi alţii ca mine) iubesc meseria asta (pe care o fac bine), trăiesc exclusiv din ea. Mă deranjează teribil când cineva (oricine) încearcă să-mi sufle-n ciorbă. Nimeni nu-i obligat să ne placă pe noi, ziariştii. Şi nici să ne plătească pentru a ne desfăşura profesional. Dar, dacă tot se-ntâmplă…

Continue reading →

Ce dramă poate fi în sufletul unui om care îşi pierde copilul? Care simte că toţi acei ani extraordinari în care l-a ţinut în braţe, l-a legănat, l-a văzut crescând, i-a auzit glasul în casă, l-a felicitat ori l-a certat s-au dus ca un fum. Iar în locul lor au rămas doar amintirile şi nişte…

Continue reading →

Hoooooonnnnn-daaaaaaaaaaa

Din când în când, colegul Vlad Sturz mă sună şi-mi transmite un „Coboară amu’, până în faţă„, unde în faţă, să ne înţelegem, înseamnă în faţa clădirii redacţiei de pe Brâncoveanu. 🙂 Şi pentru că telefonul e dat la o oră decentă, adică puţin după ce a trecut de amiază, am timp să mă duc…

Continue reading →