Faza e strict autentică. Bărbatul parchează maşina în faţa clădirii în care funcţionează TVS, pe Constantin Brâncoveanu. N-apucă să coboare şi să dea mâna cu realizatorul care îl invitase la emisiune, că pe drum trece în viteză – nici unul din cei de faţă nu avea radarul la el, 🙂 aşa că s-a stabilit că…

Doamne, de când nu a fost sărbătoarea Învierii atât de liniştită ca în acest an! 🙂 Eu şi Neia mea ne-am bucurat de un Paşte superb, în suflete, dar şi ca vreme. Ne-am încărcat cu energie, ne-am vizitat şi ne-au vizitat oamenii cei mai dragi nouă, din familie. Ne-am simţit extraordinar! Am profitat de frumuseţea…

Fără EL nu am fi nimic. O simţim cu toţii, dar unii nu o recunosc. O fi şi asta o etapă spre credinţă, pentru că, inevitabil, acolo ajungem. V-o spune unul care ştie ce zice. Recunosc că nu e uşor să crezi. Avem mereu nevoie de probe, pentru că trăim într-o lume materială, a lui…

Doar că nu otrăvim fântânile şi nu ne retragem în munţi. În schimb, unii dintre noi păstrăm câte ceva din tehnicile de luptă ale strămoşilor:  arderea câmpurilor. E drept, acum ne avem duşmani pe noi înşine, pe felul nostru blazat de a exista. Şi pe statul român care nu-i ajută pe agricultori, obligaţi să-şi lase…

De parcă mai trebuia demonstrat, micul experiment din postul precedent a arătat cât de căutat, urmărit, discutat, digerat este scandalul monden în România. La final, la cuvintele-cheie pentru căutare am pus câteva de astea importante, gen „Irinel„, „Moni„, „Oana” ori „Pepe„. Greutatea lor în conştiinţa consumatorului de media a dat greutate şi materialului de pe…

Mişcarea browniană şi complet idioată, prin comportament şi întrebări, a reporterilor în jurul unor subiecte intime, transformate din banalitate pentru societate în axa centrală a existenţei efemere a unor emisiuni de o zi, două, mi-a trezit o amintire din zorii existenţei mele ca jurnalist. Undeva, prin 1999. Cred că trecuse apocaliptica eclipsă de soare şi…

Se spune că acei care botează un copil îşi netezesc drumul spre Rai. Nu ştiu dacă o fi chiar aşa, dar e sigur că eu şi Neia mea mai avem o fetiţă. 😉 Ca finuţă, desigur. O cheamă Iasmina şi e o „superbitate” de copil, cu ochi mari şi curioşi şi extrem de cuminte. Atât…

– Ce vrei, mă? Gringo e un câine cu o figură tare expresivă. A fost „îndrăgire” 😉 la prima privire: l-am plăcut, m-a acceptat, deşi e tare selectiv – nu vrea pe oricine lângă el. E un ciobănesc caucazian, extrem de posesiv cu ce este a lui – stăpân, curte, grădină.

Să fim sinceri: când vine vorba despre cumpărături, bărbaţii sunt mult mai neatenţi decât doamnele. Excepţiile întăresc regula. 🙂 Demonstraţia e simplă şi poate fi făcută de oricine, în orice magazin. Când ajungeţi la casă, urmăriţi reacţia reprezentanţilor celor două sexe când sînt întrebaţi de casieriţă dacă nu au „10 bănuţi” sau – mai grav…

Pe ideea că „Ana are mere”, la sfârşitul săptămânii trecute Oradea a avut fum. Un fum gros, de fapt o pâclă deasă, care plutea deasupra oraşului şi care putea fi văzută de la kilometri depărtare. Eu am fotografiat-o din Nojorid, adică de la vreo 5-6 kilometri, dar am văzut-o încă dinainte de a intra în…