Vorbe în pustiu

Când îmi sună unul dintre cele două telefoane (sau ambele, nimeni nu a zis că e imposibil) există două ipoteze: ori s-a întâmplat ceva rău, ori mă sună prietenii sau familia să stăm la taclale. De cele mai multe ori, prima variantă este cea „câştigătoare”. Accidente, incendii, crime, morţi violente, agresiuni, inundaţii, proteste – toate…

Continue reading →

Cota 2000

M-am obişnuit să marchez pe blog toate numerele rotunde pe care le întâlnesc, indiferent de situaţia în care am făcut cunoştinţă cu ele. Uite încă unul. Saitul TTV, despre care cred că e unul dintre cele mai bune din media virtuală din zona asta – şi cred că ştiu ce vorbesc -, a atins cota…

Continue reading →

Nu-mi plac mâţele

Dar de nicio culoare. Mă enervează când le văd cum se intind libidinoase şi cum torc aiurea ca să convingă madame cu instincte materne exagerate (pisi, pisi, lugu lugu, frumoasa mea– pfoaiiiii, blestemeeeeeeee!!!) să le ia în braţe, să le protejeze, să le dea mâncare. În schimb, nu oferă nimic. Poate, cel mult, se freacă…

Continue reading →

Năluca

„Simţi că s-a făcut frig? Simţi că s-au dus zilele de vară?” Bătrânul trase puternic aer în piept. O mireasmă de frunze şi iarbă tăiată proaspăt îl învălui şi un zâmbet i se iţi în colţul gurii. Era parcul lui. Era banca de pe care privea jocul copiilor, căderea frunzelor, pasul lin al îndrăgostiţilor pe…

Continue reading →

Toamnă…

N-o să mă apuc să recit din Nichita, dar constat că a venit toamna. (mă refer la Nichita Stănescu, o spun asta pentru vreun manelist care – crudă soartă! – ajunge, rătăcit, să-mi citească blogul şi care mai crede că e vorba despre o masivă luptătoare blondă, dotată cu jde kile de grăsime, în care…

Continue reading →