Arma porno şi cea a dezinformării în politică

Apariţia filmuleţului în care se zice că actriţa care prestează la greu, într-o maşină, la flautul unui mascul, ar fi secretarul executiv al PSD, Ana Birchall, arată cât de greţoasă, infectă şi jegoasă poate fi curvăsăria asta numită politică. Se ascut cele mai porcoase arme şi nu se mai ţine cont de nimic când e vorba de a doborî un posibil adversar, chiar din propriul partid. De fapt, luptele în interiorul partidului, oricare ar fi acesta, sînt mult mai ale dracului decât cele duse între diverse formaţiuni. Adevărul e că…

Citește mai departe

De ce ne băgăm în seamă în faţa femeilor. Alea frumoase şi inteligente

N-aţi observat că atunci când apare o femeie frumoasă, bărbaţii încep să se bage în seamă în faţa ei? 😉 Indiferent că ea e atentă sau nu la ce spun, tipii se chinuie (sau nu) să plaseze replici inteligente, mustind de umor – mai mult sau mai puţin reuşit -, încearcă să se facă plăcuţi, să arate cât de ţapeni sînt ei. Râd, vorbesc mult şi parcă nu vor să-i lase şi pe alţii să scoată o vorbă, dar cu coada ochiului încearcă să prindă o mişcare a ei, un…

Citește mai departe

Echipa de fotbal. A mea, a lor, a noastră.

– Băăăăăăă, Gheeeeez! (se scrie Gaz, dar aşa pronunţ la nervi… şi am avut nişte draci!) Dă-o naibii, nu mai freca mingea…trage-o la poartă!!!! Platona, te sparg! Dă drumul la pasă!!! TAVIIIIIIIII!!!!!!!!!!!!! Băga-mi-aş… (şi-aici urmează un cuvânt pe care blogul meu, ca unul decent ce este, nu vrea să-l accepte 😉 ) Nu mai da pasă la adversar!!!! Petiiiii!!!!!! Coboară în apărare! Bagă chelia la minge!!!!! Aşaaaaaaaa!!!!! În mod normal, i-aş cârpi una peste bot individului care mi-ar sparge urechile cu astfel de indicaţii, aruncate undeva la limita suportabilităţii auditive.…

Citește mai departe

Mamma mia, ce trompetta italiana!

Îmi place să cred că sînt un tip cerebral, uneori prea înţelegător. Însă, am şi eu momentele mele, când sar în sus de bucurie ori nervi, când asasinez fără milă pixuri, izbite cu forţă de pereţii din regie. Sînt acum într-una din acele stări şi îmi vine să strig: LE-AM TRAS-O ITALIENILOR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 😀 CFR a reuşit o victorie mare. Să baţi o echipă ca Roma şi încă pe Olimpico – mamma mia – asta da treabă. Nu pot să urlu în gura mare mai mult de 20 de secunde şi…

Citește mai departe

tvtransilvania.ro ştie mai multe

Aflat în apusul carierei sale pe internet (o să explic de ce), saitul TTV – www.tvtransilvania.ro – oferă din ce în ce mai multe informaţii celor care îl accesează. Toate evenimentele importante filmate de colegii mei se vor regăsi pe saitul TTV atât în formatul de ştire finită, cât şi în imagini brute, care pot avea o durată de până la 10 minute. Astfel, ştirea difuzată pe post va fi detaliată cu mai multe imagini on-line. Promovarea se face la jurnalele de la 18, 20 şi 22, existând astfel o…

Citește mai departe

Şoseaua ca-n palmă, crucile auritului şi un accident de groază

De la Deva până la Simeria sînt doar câţiva kilometri. Parcurs cu repeziciune (chestie nu prea bună, după cum am văzut la întoarcere), drumul relativ ok te duce direct într-un oraş cam de mărimea Beiuşului, tăiat de o şosea de centură ca-n palmă, proaspăt refăcută. Are, însă, un mare defect: e al naibii de greu să intri pe ea dacă vii de pe o stradă laterală. Şi are vreo câteva ulicioare pe care am intrat cu un scop bine definit. „Unde am putea găsi pe cineva care face monumente în…

Citește mai departe

Pălinca de pe munte, vacile colorate şi râul ăla mare

Avem o ţară frumoasă! Atât cât am văzut din ea, adică nu mult. Partea cealaltă din zicală, cea cu „păcat că e locuită” 😉 , e valabilă doar pe jumătate. Sâmbătă dimineaţa, drumurile m-au purtat, alături de familie, spre Simeria. Un oraş… hai să-i interesant, la câţiva kilometri depărtare de Deva. Drumul până acolo a însemnat şosele pline de curbe, gropi şi nebuni, rareori porţiuni de asfalt ca-n palmă. Dar a mai însemnat şi mesele pline cu prune, mere sau pere şi zecile de flacoane cu pălincă oferite trecătorilor de…

Citește mai departe

Măriile administraţiei şi clopurile lor

Nu mi-am propus niciodată să fiu jurnalistul inchizitor, care să le dea în gură tuturor de dragul de a fi perceput ca un ziarist incomod. Mai degrabă mi-am dorit să fiu foarte bun în meserie, un jurnalist procuror, dar şi aici cu câteva precizări. Nu am vrut să-i imit pe „district attorney”-ii americani, care fac înţelegeri cu infractorii pentru ca aceştia să-şi recunoască vina. Şi nici pe procurorii români, unii implicaţi în diverse chestiuni cu iz politic ori în afaceri ilegale chiar cu cei anchetaţi. Ca orice om cu mintea…

Citește mai departe

Ce particula mea era să ne facă oierii din Feroe!

Ce face băieţii şi fetele? Cum vă simteţi? Vă simteţi bine? 😀 După o apocalipsă ratată – deşi DDDirect zice că mai avem de trăit doar 41 de zile 😉 – eu mă simt bine în pielea mea, netransformată momentan în energie şi neabsorbită de vreo gaură neagră. Aşadar, trăiesc şi bănuiesc că acelaşi lucru îl face toată lumea. Adevărul e că numai conspiraţioniştii împreună cu ăia de la OTV, cu politicienii ciudaţi de la conservatori şi cu o tipă dusă rău din India, care s-a sinucis ca să n-o…

Citește mai departe

Cum îmi petrec sfârşitul lumii

– Mă duc pe la farmacie, îmi iau nişte Viagra şi regulez tot ce mişcă. Direct şi la obiect. Nu tu figuri, nu tu meditaţii la nemurirea sufletului, nici chiar redactarea vreunui testament. „Pentru ce? Dacă tot dispărem într-o gaură neagră, pentru cine să-l scrie şi ce să lase moştenire?” Logic. Simpaticul meu coleg cu mustaţă – Attila, pentru cunoscători 🙂 – ştie exact cum îşi va petrece ziua de azi. Mai precis cum ar vrea să şi-o petreacă. În ipoteza că ar fi ultima inainte de a cădea victime…

Citește mai departe