Recunosc: blogul meu e unul mic. Nu e unul de nişă, ca să aibă un public fidel, dedicat, pentru că scriu despre toate, dar nu despre orice. „Aşa nu faci trafic„, zic regulile bloggingului (şi nu-s mironosiţă să spun că nu-mi pare rău că n-am mai mulţi cititori). Statisticile confirmă: în ultimii ani nu am…
Continue reading →Ploaia mocănească mă enervează mai rău decât un arbitru care nu vede un penalty clar. Mă mişc de pe un picior pe altul şi schimb o vorbă cu colegii mei, cu Adi Ciucuriţă şi cu Niki Mihalcea. Ne e cam frig, dar, na, sîntem la meci, nu într-un restaurant călduţ, cu plasma în faţă. O…
Continue reading →Nu-s multe de zis şi parcă ar fi un infinit de cuvinte care ar trebui spuse. Dar cum să înţelegi şi cum să cuprinzi drama unor părinţi atunci când copilul lor pleacă… pentru totdeauna? Şi totuşi… M-a trecut un fior când am auzit ştirea asta. Pentru că la început a fost o ştire, o informaţie…
Continue reading →Tipul de la casă aruncă o privire rapidă la bancnota pe care i-am întins-o, o întoarce față-verso și o pune printre celelalte din sertar. Îmi dau seama atunci că teama de a nu primi cumva niște bani falși a ajuns și în marile magazine. Eram în Lidl și plăteam cumpărăturile cu o bancnotă de 10…
Continue reading →S-au agitat spiritele pe Facebook de când a apărut aplicația care îți colorează fotografia de profil în culorile steagului Franței. Unii au adoptat-o imediat: mulţi, în semn de solidaritate, alţii, pur și simplu, ca să fie în trend. Au apărut în scurt timp cei au acuzat efectul de turmă care i-ar fi caracterizat pe feisbuchiști…
Continue reading →Ultimele zile au însemnat o parcă fără de oprire numărătoare neagră a deceselor în rândul răniţilor din #Colectiv. S-au stins într-un ritm dramatic – pe care cu greu îl ţineau până şi televiziunile de ştiri – dărâmând familii şi aducând fiori în toată ţara. Iar doctorii, cei care au spus de la început că perioada…
Continue reading →Am traversat jumătate de ţară cu urechile la Digi24. Şi cu privirea, dar numai când se putea 🙂 , adică la vreun semafor sau la vreo trecere de cale ferată – eram, totuşi, la volan şi nu fac nici măcar pentru o secundă gesturi care ar putea să se termine nefericit în trafic. M-am bucurat…
Continue reading →Conduc tăcut și ascult la radio ultimele știri despre ce s-a întâmplat la clubul din București. Ce poți spune în momente ca astea? La un moment dat, în dreapta îmi sare în ochi roșul mașinii de SMURD. E tot-terenul medicilor, parcat în fața fostei întreprinderi „Înfrăţirea„, la intrarea dinspre bulevardul Decebal. Din mersul maşinii văd…
Continue reading →Acum mai bine de 17 ani îmi începeam viaţa de jurnalist cu un carneţel pe care îl cumpărasem dintr-o papetărie din Oradea şi la care ataşasem un pix. Pe ăsta din urmă nu mai ştiu de unde în cumpărasem. 🙂 Scriam cam tot ce consideram important – evident, 90% erau chestii total neimportante, dar în…
Continue reading →Aş putea vorbi despre multe drumuri care să fie descrise ca în titlul acestei postări. Asta pentru că trăim în ţara săpătorilor de gropi şi tranşee, a celor născuţi cu târnăcopul într-o mână şi cu pickhammer-ul în cealaltă. Iar în Oradea, de când cu transformarea oraşului într-un şantier, ăştia ar putea alcătui o comunitate care…
Continue reading →