Pentru mine e cea mai expresivă fotografie pe care am văzut-o de când a început toată nebunia asta cu refugiaţii. E imaginea unei fetiţe, care se ascunde după tatăl ei şi pe obrajii căreia se prelinge o lacrimă. A fost surprinsă de colegul meu Sanyi Nyulas, lângă Roszke, în Ungaria. Copiii şi politica nu ar…
Continue reading →– Pfuuu, asta îmi lipsea… Aplecat peste roata din stânga a maşinii personale, încerc să-mi dau seama de ce cauciucul e mai moale decât celelalte trei bucăţi din dotarea autoturismului. Nu văd nimic suspect, dar decid că e cazul să verific mai amănunţit – o roată nu se dezumflă de capul ei. Mă temeam să…
Continue reading →Nu ştiu ce cred alţii, dar bănuiesc că mă aprobă: vara asta a fost una dintre cele mai calde ever. Am avut cod roşu de caniculă prin Bihorul natal, au fost 38-39 de grade zile la rând, iar pe drumul dintre parcare şi redacţie simţeam că trec prin mai multe saune. Iar nopţile… pfuuuu, nu…
Continue reading →Subiectul la modă în discuţii, indiferent că se poartă la CNN ori pe banca din faţa casei, în satul de câmpie, e cel al refugiaţilor. Nu există persoană care să nu aibă o opinie, să nu se implice activ în „debate”. De la drame până la teorii ale conspiraţiei, totul trece prin malaxorul opiniei publice….
Continue reading →S-a întâmplat chiar în timpul meciului Ungaria – România, în buricul Oradei. Mașini parcate ca la balamuc în Piața Ferdinand, care pe unde, așa că loc unde să-și lași vehiculul… nici vorbă. Sînt dispus să pariez că 90% dintre șoferi erau „parcați” la vreo terasă din apropiere, ca să vadă meciul. Pentru unul dintre ei…
Continue reading →O vorbă de cartier – una de pe la noi, că şi noi avem cartiere, nu doar Capitala 😉 – zice că în timp ce fraierii urlă că nu-s ajutaţi şi o dau mereu în bară, şmecherii tac, fac şi reuşesc ce-şi propun. Cine a scos cugetarea asta adâncă sigur nu a fost filozof, ci…
Continue reading →– Le-am dat ce am avut de mâncare prin maşină: o conservă, nişte pungi cu ceva. Unul dintre ei tremura de frig, aşa că i-am dat o haină. Să fie a lui, să se învelească cu ea. Sînt vai de mama lor, mai ales copiii. Dar au cu toţii telefoane de astea, şmechere. N-ai tu…
Continue reading →Când am intrat în presă aveam o părere duală despre poliţişti. Pe de o parte era imaginea formată din romanele poliţiste citite în adolescenţă, unde era mereu un detectiv/miliţian/comisar deştept-brici, care descâlcea toate cazurile. De cealaltă parte era Garcea, personajul idiot cu uniformă, care echivala pentru români cu orice agent care îi oprea pe stradă….
Continue reading →Multă vreme a cita ca sursă un alt ziar/portal/post de radio ori TV nu făcea parte din stilul de lucru al jurnalistului român. Mai ales până prin anii 2000, cu excepţia atacurilor care se mai practicau între redacţiile din presa scrisă. Nici nu se punea problema. Era un fel de subiect-tabu, care se discuta, eventual…
Continue reading →Scuzaţi rongleza, dar mie-mi place cum sună în engleză „după ploaie” şi în română „în sat„. 🙂 Aşa că mi-am permis un scurt atac la limba română. Dar nu e ăsta e subiectul, ci fotografiile făcute după prima ploaie căzută în sat la sfârşitul celor vreo 10 zile de cod portocaliu de caniculă. Nu-s nemaipomenite…
Continue reading →