Nu are mai mult de cinci ani, dar păşeşte voiniceşte în faţa mea, la ieşirea din magazin. Ţinea la subţioară două doze, parcă mult prea mari pentru metrul pe care îl măsura piciul. Mă uit atent: erau doze de energizant. „Din ăla roz, energigiazăr sau cum îi zâce”, după cum trâmbiţa, radioasă, tanti de la…
Continue reading →Mă întreb câteodată dacă nu cumva sînt un milionar filantrop, dar, printr-o inexplicabilă greşeală în conexiunile mele neuronale, nu mai ţin minte lucrul ăsta şi mă cred un banal slujbaş în lumea presei. Am motive să caut răspunsuri la misterul ăsta. Primo: conduc un Mercedes şi sînt luat la ochi de cerşetorii care abia aşteaptă…
Continue reading →Chiar mă întrebam când o să le vină rândul. Până acum, zidurile caselor şi mai apoi stâlpii de orice fel – de lemn, metal ori beton – erau clasicii agenţi publicitari stradali. Oricine poate lipi pe ele/ei câte un anunţ sau un afiş prin care promovează un eveniment, oferă un serviciu sau dă de veste…
Continue reading →Pe Vlad Plăcintă îl ştiu de pe Facebook. Ar fi cam greu să ne întâlnim faţă în faţă: între Oradea şi Botoşani e o distanţă cam lungă. 🙂 Dar niciodată nu se ştie pe unde ne duc paşii. Ştiu, însă, că Vlad are o inimă mare. Atât de mare încât încap în ea toate sufletele…
Continue reading →Se zice că primeşti întotdeauna ce meriţi, dar şi ce ceri. 🙂 Regula dată de Divinitate s-a aplicat cum nu se poate mai bine ieri. Am marcat 17 ani de când am intrat prima dată într-o redacţie şi dimineaţa rememoram întâmplări din anii de presă: cum era pe teren, cum fugeam singur, cu camera în…
Continue reading →Când scriu postarea asta e trecut puţin de ora 7. Stau la masa din bucătărie şi încerc să mă trezesc cu ajutorul unei cafele cu lapte, aşa cum fac de ani de zile. Nu întotdeauna am fost atât de relaxat dimineaţa. sursa foto: www.wheelideas.com Mi-amintesc că fix acum 17 ani, pe la aceeaşi oră, eram…
Continue reading →Când încă nu ştiam a buchisi slovele cărţilor 😉 bunica ne lua vara, pe câmp, la fân. Nu avea cu cine să ne lase acasă şi îi era mai bine să ne ştie mereu sub ochii ei. După ce clădea un „pulşor” de paie – o căpiţă mai mică -, ne punea pe noi, copii,…
Continue reading →Dacă nu ai aer condiţionat acasă şi nici la birou 🙁 , dacă sistemul de climă al maşinii e fixat pe rece (16 grade, în funcţie de model) şi tu continui să te topeşti pentru că jetul de aer e mai cald ca atmosfera de afară (sfat: du-ţi maşina la service), dacă bei o băutură…
Continue reading →Vă pregătiţi de venirea pe lume a celui mai mic membru al familiei? Felicitări! Înseamnă că cel mic va fi cel mai norocos copil, atâta timp cât veţi avea grijă să îi oferiţi o creştere sănătoasă şi armonioasă. Şi cum puteţi face acest lucru decât prin cumpărarea unor accesorii cât mai folositoare? Unul dintre acestea…
Continue reading →Nu mi-aş fi închipuit sâmbătă dimineaţă, la început de cod portocaliu de caniculă, cu deja 30 şi ceva de grade la ora 11 şi cu un instrument anti-arşiţă montat în curte (îl prezint într-o postare viitoare), că seara voi vâna fulgere. De alea veritabile, nu poveşti şi metafore. Fulgere, tati, care fac să tresară orice…
Continue reading →