Eu am o convingere clară: am ceva de spus, mă duc şi spun. Nu doar comentez pe blog sau pe Facebook, unde toată lumea e leul virtual care maschează mieluşelul din realitate. Ştiu că rezolv prea puţin dacă ideile pe care le lansez pe internet nu le pun în aplicare când am ocazia în lumea…
Continue reading →Ştiu că opinia mea îi va enerva la culme pe opozanţii unirii Sînmartinului cu Oradea. Mi-o asum, pentru că aşa face orice om vertical. Cei cu bun simţ mă vor contrazice cu argumente şi le voi respecta ideile. Ceilalţi, care aruncă doar cu lături în persoanele care nu zic cum vor ei, să mă ocolească….
Continue reading →Să nu se teamă cineva că m-au părăsit neuronii şi IQ-ul mi-a ajuns la nivelul unui absolvent magna cum pahare al vreunei cârciumi rurale. 🙂 Din fericire, nu! Titlul de mai sus nu reprezintă o dezvăluire a adevăratei mele existenţe, ci concluzia unor „docomente” pe care le tot primesc atunci când trec pragul caselor de…
Continue reading →Sâmbătă, 2 mai, venim spre casă dinspre Calea Aradului. Când să trecem peste podul Sovata: – Tu vezi ce vine peste oraș? Neia mea privea prin parbriz spre coșul CET-ului de unde vălătuci uriași de pulbere și fum se rostogoleau peste oraș. Pare o imagine ca lucrată în photoshop, dar e cât se poate de…
Continue reading →Despre fosta mea colegă de la Transilvania TV, Loredana Lascu, am scris cu mulţi ani în urmă. Mai precis, în 2008. Erau amintiri ale unui producător care a fost în regia de emisie pe când Lore prezenta jurnalul televiziunii orădene. Nimic de cancan, nimic tabloid. Aşa am crezut eu. 🙂 Doi ani mai târziu presa…
Continue reading →Recunosc – am făcut o mare greşeală: am comandat pizza de ziua mea. Mai precis, am comandat pizza de la Borsalino pentru colegii din redacţie. Adevărul e că produsul a fost bun, servirea a lăsat de dorit. Şi nu e prima dată când mi se întâmplă asta cu cei de acolo. Detaliez. Am făcut comanda…
Continue reading →Certurile şi conflictele violente se nasc din orice, ar spune un sociolog. „D’apoi cum n-or fi mai ales în gaşcă?„, ar completa unul dintre specialiştii în supravieţuirea în jungla urbană. Şi aici mă refer la cei care stau pe malul Crişului Repede, în capătul dinspre Independenţei, acolo unde muncitorii, vremelnicii ocupanţi ai centrului Oradei, i-au…
Continue reading →A trecut o lună de când sînt coleg de piaţă, ca să zic aşa, cu muncitorii care schimbă la faţă centrul Oradei. E impropriu zis „colegi„: pe când eu stau într-un birou din Palatul Vulturul Negru, ei au parte de praful şi zgomotul de pe şantierul de jos, din piaţă. S-au mişcat mai repede decât…
Continue reading →Câteodată sînt mândru de ce văd în jurul meu, de atitudinile unora dintre „con-orăşenii” mei. Mă referer la cei care, asumându-şi ceea ce cred – indiferent că e pe placul majorităţii sau nu – ori rămânând anonimi, iau atitudine. Aşa cum s-a întâmplat astăzi, când un (încă) necunoscut – cel puţin pentru mine – a cerut, prin două…
Continue reading →Nu încerc să dau idei despre unde ar fi avocata asta, Elodia. E treaba OTV-ului și ferească sfântul să mă substitui detectivilor din garsonieră.
Continue reading →