Nu are mai mult de cinci ani, dar păşeşte voiniceşte în faţa mea, la ieşirea din magazin. Ţinea la subţioară două doze, parcă mult prea mari pentru metrul pe care îl măsura piciul. Mă uit atent: erau doze de energizant. „Din ăla roz, energigiazăr sau cum îi zâce”, după cum trâmbiţa, radioasă, tanti de la…
Continue reading →Mă întreb câteodată dacă nu cumva sînt un milionar filantrop, dar, printr-o inexplicabilă greşeală în conexiunile mele neuronale, nu mai ţin minte lucrul ăsta şi mă cred un banal slujbaş în lumea presei. Am motive să caut răspunsuri la misterul ăsta. Primo: conduc un Mercedes şi sînt luat la ochi de cerşetorii care abia aşteaptă…
Continue reading →Chiar mă întrebam când o să le vină rândul. Până acum, zidurile caselor şi mai apoi stâlpii de orice fel – de lemn, metal ori beton – erau clasicii agenţi publicitari stradali. Oricine poate lipi pe ele/ei câte un anunţ sau un afiş prin care promovează un eveniment, oferă un serviciu sau dă de veste…
Continue reading →Pe Vlad Plăcintă îl ştiu de pe Facebook. Ar fi cam greu să ne întâlnim faţă în faţă: între Oradea şi Botoşani e o distanţă cam lungă. 🙂 Dar niciodată nu se ştie pe unde ne duc paşii. Ştiu, însă, că Vlad are o inimă mare. Atât de mare încât încap în ea toate sufletele…
Continue reading →Erau două. Îmbrăcate în fustele colorate specifice etniei, cu un batic înflorat pe cap – afară erau 30 de grade, dar pot să înţeleg tradiţia – şi cu la fel de obişnuiţii zeci de decibeli la nivelul cărora am observat că se poartă orice discuţie între membrii comunităţii respective. Calcă apăsat şi mândru pe trotuarul…
Continue reading →În scurta evadare în afara ţării am avut prilejul să constat de ce în Austria, cel puţin, eu nu mai înjur la volan. (În rest, recunosc, le doresc toate „cele bune” administratorilor de drumuri naţionale distruse din România şi politicienilor care ne mint cu neruşinare că vor repara şoselele ca într-o zi să putem circula…
Continue reading →Tocmai îmi aranjasem scaunul la birou şi începusem plin de avânt editarea unui material de mare anvergură când am auzit bubuitura. Cred că băieţilor din gaşca lui Arnold sau Stallone le-ar cam fi fost ruşine cu sunetul acela, dar pe mine, obişnuit cu ritmul inegal al ciocanelor muncitorilor care lucrează dincolo de zid, m-a făcut…
Continue reading →Două faze trase la indigo m-au făcut să-i caracterizez într-un singur cuvânt pe unii dintre pietonii care treceau azi la amiază dinspre Oradea Plaza spre piaţa Cetate (zona e cea din fotografia de pe Google StreetView): nesimţiţi. sursa: Google StreetView Aştept câteva minute în maşina lăsată în parcarea din faţa sediului Finanţelor judeţene şi aud…
Continue reading →De felul meu nu sînt un luptător aprig pentru drepturile florei ori faunei. Dacă e de tăiat un copac care face umbră plantelor din grădină sau incomodează traficul pe o stradă, îl pun la pământ sau mă declar de acord, fără nicio problemă. În lupta dintre câinii comunitari şi oameni sînt de partea celor din…
Continue reading →După ce câteva tone de bolovani au blocat accesul pe podul din centru, Oradea a mai adus o premieră în trafic: transformarea unei întregi benzi de circulaţie a unei şosele CIRCULABILE în parcare. Se întâmplă de la movilele de pietre cu pricina până în faţa clădirii teatrului. Imediat după închiderea podului Ferdinand, şoferii orădeni –…
Continue reading →