Mamma mia, ce trompetta italiana!

Îmi place să cred că sînt un tip cerebral, uneori prea înţelegător. Însă, am şi eu momentele mele, când sar în sus de bucurie ori nervi, când asasinez fără milă pixuri, izbite cu forţă de pereţii din regie. Sînt acum într-una din acele stări şi îmi vine să strig: LE-AM TRAS-O ITALIENILOR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 😀 CFR a…

Continue reading →

Cum îmi petrec sfârşitul lumii

– Mă duc pe la farmacie, îmi iau nişte Viagra şi regulez tot ce mişcă. Direct şi la obiect. Nu tu figuri, nu tu meditaţii la nemurirea sufletului, nici chiar redactarea vreunui testament. „Pentru ce? Dacă tot dispărem într-o gaură neagră, pentru cine să-l scrie şi ce să lase moştenire?” Logic. Simpaticul meu coleg cu…

Continue reading →